Pagina de istorie: Ce a făcut Diploma leopoldină pentru Transilvania

Transilvania a intrat sub influența Vienei prin tratatul hallerian, încheiat în anul 1686. Imperiul Habsburgic se afla în plină expansiune și a reușit să elibereze o serie de teritorii din Europa Centrală care fuseseră anexate în secolul anterior de Imperiul Otoman. Astfel, în urma ofensivei austriece, Pașalâcul de la Budapesta a fost desființat, iar Ungaria a intrat în componența Imperiului Austriac.

În 1686, Dieta Transilvaniei a renunțat la suzeranitatea otomană și a acceptat-o pe cea austriacă. Împăratul de la Viena l-a recunoscut drept principe pe Mihail Apafi al II-lea, însă autoritatea acestuia era una pur nominală. Armata austriacă a preluat controlul asupra cetăților transilvănene, iar Transilvania a fost obligată să plătească pentru întreținerea armatei și administrației austriece.

În 1691, a mai fost făcut un pas spre încorporarea Transilvaniei în Imperiul Austriac. Diploma leopoldină recunoștea sistemul politic în vigoare în Transilvania, care era bazat pe privilegiile nobilimii maghiare, sașilor și secuilor. De asemenea, legile în vigoare stabileau că erau patru religii recepte: catolică, lutherană, calvină și unitariană. Însă această diplomă a lăsat o portiță pentru emanciparea românilor.

Aceștia trebuiau să decidă dacă se unesc religios cu vreuna din cele patru confesiuni recepte sau își păstrează autonomia religioasă. Diploma fusese emisă în contextul în care biserica românilor din Transilvania fusese supusă unei puternice influențe protestante.

Pe de o parte, sașii lutherani tipăreau tot mai multe cărți în limba română, prin intermediul cărora doreau să îi atragă pe românii ardeleni de partea bisericii lor. Pe de altă parte, maghiarii calvini combinau propaganda religioasă cu presiuni.

Biserica românilor ardeleni a avut trei episcopi calvini: Pavel și Mihai Tordași, precum și Gheorghe din Sângeorgiu. Unirea cu vreuna dintre confesiunile protestante presupunea renunțarea la tradiția liturgică bizantină, respectiv la multe sărbători, la cultul sfinților, precum și la alte practici pe care teologii protestanți le considerau superstiții.

În aceste condiții, Biserica Catolică a oferit românilor ardeleni șansa unei uniri religioase prin care ei puteau să își păstreze tradiția liturgică bizantină, cu condiția acceptării celor patru puncte stabilite la Conciliul de la Ferrara-Florența: existența Purgatoriului, purcederea Sfântului Spirit și de la Fiul, consacrarea Euharistiei sub ambele specii, precum și primatul papal. Astfel, era deschis drumul spre Unirea religioasă care a dus la nașterea Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică.

Împăratul Leopold I, portret de Benjamin von Block, 1672; Foto: Wikipedia

Rămâneţi alături de noi la Pagina de istorie pentru a afla poveşti din trecut, dar şi pentru că presa de azi este ciorna istoriei de mâine.

Ascultați rubrica ”Pagina de istorie” în fiecare zi, de luni până vineri, dimineața de la 7.50 și de la 9.55 și după amiaza de la 15.07, numai la RFI România

Toate edițiile rubricii Pagina de Istorie: http://www.rfi.ro/tag/pagina-de-istorie