Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Război hibrid pe terenul de sport

rusia.png

Sediul Comitetului Olimpic din Rusia
Image source: 
France24

Să ne imaginăm ce s-ar întâmpla dacă orice altă putere sportivă  europeană ar păți ce a pățit Rusia, și anume să fie eliminată din toate competițiile majore din cauza dopajului.

În mod sigur, s-ar produce adevărate seisme, în instituțiile sportive și până la cele mai înalte niveluri ale deciziei politice. Iar dacă înalții responsabili sportivi și politici ar încerca să se țină de scaune, ei n-ar putea rezista prea mult, din cauza presiunilor presei și ale opiniei publice. Cam așa s-ar întâmpla într-o democrație.

Au trecut trei zile de la această decizie și nu am văzut așa ceva în Rusia. Nici nu vom vedea.

Este adevărat, țara nu va participa la Jocurile Olimpice de vară de la Tokyo, la Jocurile Olimpice de iarnă de la Beijing și la Cupa Mondială de Fotbal din Qatar. Dar sportivii ruși vor avea în continuare oportunitatea de a concura sub un drapel neutru.

Ceea ce ei chiar vor face, iar propaganda va găsi o modalitate de a considera succesele lor drept succese ale întregii Rusii. Așa s-a întâmplat și la Jocurile Olimpice de Iarnă de anul trecut, din Coreea de Sud.

Eticheta de „sportivi neutri” nu i-a deranjat  pe oficialii și spectatorii ruși. În finala victorioasa din turneul masculin de hochei pe gheață ei au susținut echipa scandând „Ro-ssi-ya!”. Iar la sfârșit, au cântat împreună imnul Rusiei.

După cum a comunicat forul mondial antidoping, dovezile obținute au arătat că manipularea de către ruși a datelor de la laboratoarele antidoping a fost atât de masivă, încât este de fapt, foarte greu sa-i mai distingi azi pe cei buni de cei răi. Astfel, din lipsă de dovezi, orice  sportiv dopat în trecut ar putea ajunge, în cele din urmă, să participle la un mare eveniment, sub drapelul neutru.

Pentru regimurile autoritare, precum cel din Rusia, sportul este, în primul rând, un instrument de propagandă. Dincolo de prestigiul internațional conferit de medaliile mondiale și olimpice, extrem de importantă este influența pe care aceste succese o au în plan intern.

Ele întăresc mândria națională dar mai ales legătura dintre mase și liderii politici. Succesele sportive sunt prezentate drept dovezi că politicile autoritare dau rezultate, că sunt corecte și eficiente.

Imediat după anunțarea verdictului, premierul rus Dmitri Medvedev a pus sancțiunea pe seama ”rusofobiei” Occidentului. Nicio surpriză. Este același gen de negare și victimizare pe care Moscova îl practică și atunci când i se reproșează comiterea de crime pe teritoriul Uniunii Europene, precum în Marea Britanie și Germania; încercări de a deturna procese electorale sau politice, cum ar fi mișcarea de independență a Cataloniei; atacurile cibernetice și așa mai departe.

Conform propagandei Kremlinului, Occidentul este dușmanul care vrea să îngenuncheze Rusia, acum și în domeniul sportului. Și mulți ruși sunt gata să creadă asta. Nici gând pentru statul rus să-și asume ceva.

Privit însă din partea cealaltă, sistemul de dopaj patronat de statul rus și care denaturează competițiile,  poate fi pus în aceeași categorie cu laboratoarele de unde vin în Uniunea Europeană campaniile de dezinformare sau  atacurile hackerilor.

 

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Toate Eurocronicile lui Ovidiu Nahoi: http://www.rfi.ro/tag/eurocronica

 
Eurocronica lui Ovidiu Nahoi din 13 decembrie 2019