Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Gheorghe Bibescu, principele care a abdicat pentru a nu reprima o revoluție

gheorghe-bibescu.jpg

Principele Gheorghe Bibescu
Image source: 
Wikipedia

În aceste zile, în care România comemorează Revoluția din 1989, revine în actualitate figura unui conducător complet diferit de dictatorul comunist Nicolae Ceaușescu. Este vorba de principele Țării Românești, Gheorghe Bibescu, care a fost ales ca domnitor în 20 decembrie 1842. El nu a domnit decât șase ani, pentru că, după izbucnirea Revoluției din 1848, a preferat să abdice decât să reprime revoluția.

 

Gheorghe Bibescu a venit pe lume într-una dintre cele mai ilustre familii ale Țării Românești. Printre strămoșii săi se număra domnitorul Constantin Brâncoveanu, declarat sfânt de către Biserica Ortodoxă Română datorită martiriului său pentru credință.

Și-a făcut studiile la București și Paris, iar în 1824, la 20 de ani, s-a întors în țară, unde a început să lucreze în administrația publică. De-a lungul timpului, a ocupat diferite funcții în ministerele Justiției și de Externe. Însă, în 1834, el a intrat în conflict cu principele Alexandru Ghica, primul domnitor al Țării Românești ales în baza Regulamentelor Organice. Drept urmare, Gheorghe Bibescu a demisionat și și-a petrecut următorii ani în Paris și Viena.

În 1842, când, potrivit Regulamentelor Organice, trebuia ales un nou domnitor, Gheorghe Bibescu a revenit în țară și a devenit liderul opoziției contra lui Alexandru Ghica. A fost ales domnitor cu 69 la sută din voturile membrilor Adunării Elective.

Ca principe al Țării Românești, Gheorghe Bibescu a fost un bun administrator. A pus în ordine finanțele țării și a reușit să mărească efectivele armatei. De asemenea, a fost generos și i-a ajutat pe bucureștenii care și-au pierdut casele într-un incendiu izbucnit în noaptea de Paști a anului 1847. A încercat să introducă franceza ca limbă de predare în școlile superioare din Țara Românească. Însă s-a aflat tot timpul sub puternica influență a Rusiei. Acest fapt l-a adus în conflict cu Adunarea Legislativă a Țării Românești.

În anul 1848, după izbucnirea Revoluției și după citirea Proclamației de Islaz, Gheorghe Bibescu a ajuns într-o situație delicată. Educația primită îl situa în tabăra revoluționarilor, dar influența rusească îl plasa în tabăra conservatorilor. Pentru a nu fi nevoit să reprime revoluția, el a abdicat. A plecat în exil. În locul său, apoi, a devenit domnitor fratele său, principele Barbu Știrbey. Acesta purta un alt nume de familie, pentru că fusese adoptat de unchiul său matern, care nu avea descendenți direcți. Gheorghe Bibescu s-a stins în liniște, la Paris, în 1873.

 

Rămâneţi alături de noi la Pagina de istorie pentru a afla poveşti din trecut, dar şi pentru că presa de azi este ciorna istoriei de mâine.

Ascultați rubrica ”Pagina de istorie” în fiecare zi, de luni până vineri, dimineața de la 7.50 și de la 9.55 și după amiaza de la 15.07, numai la RFI România

Toate edițiile rubricii Pagina de Istorie: http://www.rfi.ro/tag/pagina-de-istorie

 
Pagina de istorie din 20 decembrie 2019