Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Germania. Retrospectiva anului 2019

merkel_27.jpg

Angela Merkel.

Anul 2019 a fost dominat de interminabile speculaţii în legătură cu marea coaliţie guvernamentală de la Berlin, formată din creştin-democraţi şi social-democraţi. Criza sau tensiunile despre care unii vorbeau s-au dovedit simple baloane umplute cu aer călduţ.

Penibile şi sterile au fost şi discuţiile privind retragerea Angelei Merkel din fruntea guvernului federal. În acest context s-a ignorat faptul că Merkel anunţase că nu-şi va părăsi postul pînă la finele mandatului, în anul 2021, chiar dacă a renunţat anul trecut la funcţia de preşedintă a Uniunii Creştin-Democrate (CDU). Succesoarea lui Merkel în această funcţie, Annegret Kramp-Karrenbauer, devenise şi ea subiectul unor speculaţii neîntemeiate. S-a spus că abia aşteaptă plecarea lui Merkel din executiv pentru a ocupa scaunul cancelarei.

Marea coaliţie creştin-democrat/social-democrată s-a dovedit a fi stabilă. Criza prin care trec social-democraţii nu i-a ocolit nici pe creştin-democraţi. Deja în februarie s-a atras atenţia asupra scăderii dramatice a numărului de membri. Cele două partide populare sînt confruntate cu o problemă care, într-un viitor apropiat, ar putea defecta în mod serios funcţionarea statului de drept şi principiile democraţiei pluraliste. Pînă nu de mult, în Germania partide radicale de dreapta au jucat pe scena politică internă mai degrabă un rol secundar. Situaţia s-a schimbat odată cu apariţia partidului naţionalist-autoritar, Alternativa pentru Germania (AfD), în 2013. Ascensiunea şi popularitatea crescîndă a acestui partid, nu numai în partea răsăriteană a Germaniei, sînt indicii evidente că ideologia militant eurosceptică, radicală de dreapta şi xenofobă şi-a lărgit baza de susţinături. Aceştia nu votează cu AfD doar din cauza unor nemulţumiri materiale, precum încearcă să se acrediteze în anumite articole sau declaraţii. Marea majoritate a celor care susţin partidul AfD îi împărtăşeşte ideologia şi întregul arsenal xenofob, aferent.

Cît de adînc a pătruns virusul naţionalismului autoritar în corpul social au dovedit-o cu pregnanţă alegerile regionale din acest an, atît în land-urile estice, în Saxonia (1 septembrie), Turingia (27 octombrie) şi Brandenburg (1 septembrie), cît şi în land-ul vestic, Bremen (26 mai). În land-urile răsăritene, partidul AfD ocupă locul doi în parlamente. În Bremen, Partidul Social-Democrat a pierdut locul suprem, deţinut aproape în toată perioada postbelică.

Deşi partidele tradiţionale se opun în mod programatic oricărei forme de colaborare cu naţionaliştii autoritari, au început să se facă auzite voci care contestă această linie. Deocamdată, cei care ar accepta coaliţii locale cu cei din AfD se află într-o minoritate absolută şi se supun voinţei centrului.

Simptomatică este şi alunecarea spre dreapta a unor reprezentanţi cu funcţii cheie în stat. Cel mai bun exemplu pentru această stare de fapt este cazul fostului şef al serviciului intern de informaţii, Maaßen. Acesta a fost forţat deja anul trecut să demisioneze, după ce a relativizat violenţele xenofobe din Chemnitz şi după ce s-a aflat că a avut întrevederi confidenţiale cu lideri AfD.

Cele două atentate care au zguduit anul acesta ţara, asasinarea preşedintelui guvernamental, Walter Lübcke, în iunie, şi atacul anti-semit din Halle, în octombrie, demonstrează că extremismul s-a încins şi în Germania.

În încheiere amintim că Ursula von der Leyen a preluat după alegerile europene preşedinţia Comisiei UE, iar şefa creştin-democraţilor, Kramp-Karrenbauer, i-a succedat în guvernul federal, preluînd, în iulie, portofoliul apărării.