Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Destituirea lui Trump și alegerile prezidențiale - evenimentele lui 2020 în SUA

trump.jpg

SUA, 2020: Destituirea lui Trump și alegerile prezidențiale
Image source: 
REUTERS/Tom Brenner

2020 va fi, în America, un an flancat de două evenimente  cu potențialul de a schimba destinul politic, juridic și moral al țării și lumii: procesul senatorial de destituire a președintelui Trump și prezidențialele din noiembrie.

Voiau, Republicanii majoritari în Senat, un marș triumfal către achitare.

Voiau, în special cei 37 care se ante-pronunțaseră, un proces fără ocolișuri inutile, fără mofturi precum stabilirea adevărului.

Din păcate pentru ei, treburile s-au complicat.

Coordonez totul cu avocații Casei Albe. În ce privește organizarea procesului, nu va fi nici o diferență între poziția noastră și cea a președintelui. Asta în măsura posibilităților, pentru că nu avem obișnuitul control total, nu putem spune, ca-n alte situații, "nu agreăm ce ne trimite Camera, nu punem în dezbatere". În acest caz n-avem încotro, trebuie să preluăm actul de acuzare, dar sperăm să rezolvăm totul într-un răstimp relativ scurt”, anunță la televiziunea Fox (supranumită 'TrumpTV'), fără a se mai osteni să păstreze aparența independenței Legislativului și obligației de imparțialitate, liderul majorității Republicane, Mitch McConnell care ulterior, din aula Senatului, încerca, potrivind detaliile, să contextualizeze istoric.

În 1999 senatorii au admis că pot să apară dezacorduri în derularea procesului, la mijloc sau în final, în ce privește, de pildă, eventuali martori. Continui să cred că acordul bi-partizan unanim la care s-a ajuns în cazul Clinton trebuie să fie valabil și pentru Trump. Președinta Camerei dă din colț în colț, nehotărâtă dacă și când să încredințeze Senatului actul de acuzare. Unii Democrați insinuează că amânarea e o modalitate de presiune prin care să dicteze Senatului procedura. Recunosc: nu prea înțeleg de ce presiune poate fi vorba când nu ne trimiți ce nu dorim”.

Președinta Camerei, Nancy Pelosi, anunțase, îndată după votul de inculpare a lui Trump pentru abuz de putere și obstrucționarea anchetei Parlamentare, că amână transferul documentelor până se clarifică protocolul senatorial și există garanții că procesul va fi unul serios, după tipic.

Fără documente și martori, totul va părea, majorității americanilor, trucat, măsluit pentru a eluda adevărul. Îi spunem deci președintelui Trump: dacă sunteți atât de convins că n-ați greșit cu nimic de ce nu va lăsați subalternii să depună mărturie, de ce păreți atât de disperat să ascundeți adevărul?” întreba retoric liderul minorității, Chuck Schumer, adăugând, cu privirea spre viitor,

Fiecare Republican va avea de ales între un proces echitabil și o mascaradă care-i acordă președintelui licență să facă ce poftește, indiferent de consecințele pentru națiune. În trecut, Senatul le-a risipit președinților iluzia omnipotenței. O va face încă o dată? Dacă-i permitem lui Trump să ignore Parlamentul, creem un precedent care va fi considerat unul dintre cele mai întunecate momente ale istoriei Senatului, momentul în care i se conferă președintelui două drepturi noi: de a folosi statul în folos propriu și de a nesocoti voință Legislativului cînd dorește. Dacă nu-i pedepsit acum, n-am nici o îndoială că Trump va recidivă,  iar succesorii săi se vor socoti liberi să comită fapte încă mai grave.  Cel mai solid mecanism de control al Executivului, cel conceput pentru a apară poporul de tiranie, ar fi scos din uz”.

Minoritatea Democrată cere noi documente relevante, până acum ascunse  la ordinul Casei Albe, și audierea a patru martori implicați direct în evenimentele care fac obiectul procedurii de destituire: tentativa de a-l forța pe președintele Ucrainei, prin sistarea ajutorului militar deja aprobat, să anunțe o anchetă privindu-i pe Joe Biden - cel mai bine cotat candidat Democrat la prezidențiale - și pe fiul acestuia, Hunter. Se acumulează dezvăluiri mediatice arătând că a existat, în cercurile înalte ale Executivului, o puternică opoziție la decizia de sistare a ajutorului militar, luată de Trump însuși cu de la sine putere și executată de numiți politici ai acestuia la doar 90 de minute după convorbirea telefonică de la 25 iulie trecut cu liderul de la Kiev.

Asupra procesului senatorial de destituire planează un iz de pre-determinare, și e aproape cert că actualului ocupant al Casei Albe i se va îngădui să-și păstreze funcția până la verdictul electoral din noiembrie.

E cea mai importantă alegere, indiferent ce vârstă aveți. E absolut adevărat, și o știți cu toții. Nu e nostalgie să vorbești despre capacitatea de a uni țara. Eu, noi toți,  trebuie să acționăm în acest sens, trecând peste considerente personale. Avem o disperată nevoie de unitate”, reamintea, în Iowa, statul care votează primul, pe 3 februarie, în preliminarele Democrate,  Joe Biden, vice-președinte de-a lungul celor două mandate Obama și până-n 2009, vreme de 36 de ani, senator care a crezut în consens și trans-partinitate.

Despre mine unii spun că trăiesc în trecut, că nu-i înțeleg pe Republicanii lui Trump.  Așa să fie oare? Îi înțeleg mai bine decât oricare alt politician. Nici un candidat prezidențial n-are mai multe motive să-i urască, după toate minciunile și calomniile cu care m-au împroșcat, după toate tentativele de a-mi ruina singurul fiu pe care-l mai am. Nu-i vorba însă despre persoana mea, e ceva ce mă depășește cu mult: democrația noastră care este în mare pericol. Cred că am atins punctul de ruptură. Refuz să accept realitatea unui război permanent cu celălalt partid. Dacă-i așa, ce se va întîmpla cu noi, ce va fi?”.

Din 1992 și până acum, Republicanii au câștigat votul popular doar o singură dată, în 2004. Acum patru ani, Trump l-a pierdut cu peste 2.300.000 de voturi, alegându-se mulțumită aritmeticii arhaice a Colegiului Electoral.  Trei state care nu-i mai plebiscitasera pe Republicani din anii 1980, Pennsylvania, Michigan și Wisconsin,  au înclinat balanța în favoarea sa la o diferență totală de 80.000 de voturi, reprezentând șase-zecimi de procent din cele 14 milioane de opțiuni exprimate. De atunci, favorabilitatea președintelui, mereu sub 50%, a scăzut și mai mult, atât în cele trei state industriale decisive în 2016 cât și în restul țării. Astăzi, 51% dintre americani îl vor înlăturat de la putere, iar un model recent care convertește rata popularității statale  în voturi de Colegiu Electoral îl dădea perdant fără apel, creditându-l cu doar 181 din cele 270 necesare victoriei.

Imaginați-vă, cât mai intens cu putință, primul răsărit de soare într-o Americă în care Trump nu mai este președinte. Acel răsărit vine, mai devreme sau mai târziu, punând capăt haos-ului, corupției, tweet-urilor.  Vom respira ușurați, va fi mai bine,  dar numai începutul refacerii.  Acel răsărit de soare va lumina o țară încă mai dezbinată decât acum, mai polarizată, mai sfâșiată politic”, medita speranța generației tinere în preliminarele Democrate, trentagenarul Pete Buttigieg.

Ascultă AICI corespondența din SUA