Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Cum poate fi oprit haosul din Libia?

Este tema analizei revistei americane Foreign Affairs, după ofensiva generalului rebel Khalifa Haftar asupra capitalei Tripoli.

În aprilie anul trecut generalul Khalifa Haftar, comandantul miliției care controla Estul Libiei, a lansat un asalt asupra capitalei Tripoli, în încercarea de răsturna de la putere Guvernul de Uniune Națională. Ofensiva sa însă a fost blocată.

Apoi, în septembrie, ajutat de  sute de mercenari ruși, generalul a reușit să încline din nou echilibrul de forțe în favoarea sa.

Începând din 2015 Moscova și-a intensificat gradual implicarea în Libia, țară în care vede oportunități economice și un prilej de a-și mări aria de influență în detrimentul țărilor occidentale.

În prezent Rusia livrează trupelor lui Haftar rachete antitanc și artilerie cu ghidaj laser, dar și luptători paramilitari din așa numitul Grup Wagner, un contractor militar obscur care asigură prezența Rusiei într-un număr din ce în ce mai mare de țări din Africa și Orientul Mijlociu.

De cealaltă parte, Turcia a trimis arme în beneficiul guvernului de la Tripoli, guvern care este recunoscut, cel puțin la nivel oficial, de Statele Unite și de alte țări occidentale. În realitate SUA evită să afișeze o politică clară în privința Libiei și chiar a sprijinit, tacit, ofensiva lui Haftar pentru cucerirea capitalei Tripoli.

Haftar a reușit să câștige un larg sprijin internațional, prezentându-se drept un mare dușman al islamiștilor și un partener credibil, capabil să asigure stabilitatea într-o țară împânzită de tot felul de miliții și condusă de un guvern incapabil și măcinat de lupte interne.

Cu toate acestea, asaltul său asupra Tripoli nu poate fi considerat chiar o acțiune contra-teroristă.

De asemenea, imaginea de simbol al stabilității instituționale pe care și-a creată Haftar este înșelătoare.

Pentru a evita un dezastru la Tripoli, administrația Trump ar trebui să pună în frâu statelor care alimentează conflictul.

În acest scop Statele Unite trebuie să adopte o poziție fermă, dar nuanțată în raport cu Rusia.

Politicienii americani ar trebui să înțeleagă că intervenția Rusiei în Libia este una oportunistă, bazată pe interese economice. Politicienii ruși nu sunt nici pe departe atât de atașați din punct de vedere personal sau ideologic de Haftar pe cât sunt de Bashar al-Assad, dovadă că nu au întrerupt relațiile diplomatice actualul guvern de la Tripoli.

Totodată SUA ar trebui să sprijine mai mult reformele economice din Libia. SUA nu are nevoie de o confruntare directă cu Rusia ci trebuie doar să repare fisurile diplomatice pe care Moscova le-a exploatat până acum – mai exact cele dintre Turcia și Emiratele Arabe, dar și pe cele dintre anumite țări europene.

Fără ajutorul diplomatic al SUA, țara riscă să intre într-un vârtej care ar putea duce chiar și la disoluția sa, în condițiile în care nici Turcia, nici Emiratele și nici Rusia nu au capacitatea și nici voința de a aduce pacea.

 

Carlos Ghosn vorbește, Franța tace

Evadat în condiții încă neelucidate din Japonia, unde este acuzat de mai multe fapte penale, fostul președinte al grupului Renault-Nissan, a susținut o conferință de presă în capitala Libanului.

La Beirut, - transmite Le Monde - Carlos Ghosn și-a apărat nevinovăția în fața presei. Mereu combativ, fostul CEO al Renault-Nissan nu a cruțat mândria japoneză. El a susținut că arestarea sa a fost o „înscenare”; cu toate acestea, a precizat că premierul japonez Shinzo Abe nu a fost „implicat”.

Ghosn denunță „un complot” între justiția japoneză și directorii Nissan, transmite la rândul său Le Figaro. Pentru fostul șef al Renault-Nissan, căderea sa este, prin urmare, rezultatul „ambiției de a i se distruge reputația”.

Publicația niponă Japan Times  transmite că mass-mediei japoneze i s-a refuzat accesul la conferința de presă a lui Ghosn.

Peste 100 de reporteri din aproape 50 de organizații de media  au fost invitați la evenimentul urmărit îndeaproape, dar majoritatea au fost din presa franceză și libaneză, întrucât Ghosn deține  cetățenia celor două țări.

Bloomberg constată la rândul său că pe măsură ce Carlos Ghosn vorbește, Franța continuă să tacă. Singurul sunet perceput de la Palatul Elysée este un suspin de ușurare.

În timp ce Libanul îl salută pe Ghosn ca pe un erou, iar Japonia cere fără succes întoarcerea lui, o liniște evidentă se observă în Franța.



Conferința de presă a lui Ghosn, jenantă pentru Japonia, poate dăuna oricui ar putea fi expus represaliilor, precum fostul său locotenent Greg Kelly – care încă se confruntă cu acuzații la Tokyo pentru presupusul său rol în presupusa conduită necorespunzătoare a lui Ghosn. La fel și altor persoane acuzate că l-au ajutat pe Ghosn să evadeze. În timp ce Macron și miniștrii săi sunt probabil ușurați de faptul că cel mai cunoscut om de afaceri fugar din lume stă la 4.000 de kilometri distanță de Paris, și speră că va rămâne acolo.

 
Revista presei internaționale din 9 ianuarie 2020