Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Procesul de destituire al președintelui Donald Trump începe marți în Senatul de la Washington

trump.jpg

Procesul de destituire al președintelui Donald Trump începe marți în Senatul de la Washington
Procesul de destituire al președintelui Donald Trump începe marți în Senatul de la Washington
Image source: 
site-ul Casei Albe

Începe mâine în Senat procesul de destituire al lui Donald Trump, al 45-lea președinte al Statelor Unite. Cei 100 de aleși care au misiunea solemnă de a hotărî, pentru a treia oară în istoria republicii, soarta politică a unui președinte se vor angaja mai întâi în discuții privind forma procedurii: audierea eventuală de martori care nu au compărut în faza de anchetă, introducerea de documente până acum refuzate de Executiv sau care au apărut pe alte căi în spațiul public, durata pledoariilor părților, modul - public sau cu ușile închise - în care se va produce deliberarea.  Se așteaptă ca miercuri la prânz (ora Washington-ului) să se treacă la fondul cazului.

America a suferit până acum 20 de proceduri de destituire la nivel federal, prima în 1797, contra unui senator acuzat de conspirație cu o putere străină. Patru președinți au îndurat calvarul, trei dintre ei - Andrew Johnson în 1868, Bill Clinton în 1999 și acum Trump - au ajuns la judecata Senatului.

Joia trecută Jurământul de imparțialitate a fost administrat senatorilor, conform Constituției și uneia dintre cele 26 de reguli procedurale, de către judecătorul-șef al Curții Supreme, John Roberts, care preia rolul jucat în 1868 de Salmon Chase și în 1999 de William Rehnquist, care a stabilit atunci, urmare a unei interpelări a  Democratului Tom Harkin, că senatorii reuniți  sunt "judecători, nu jurați".

Clinton se înfățișa judecătorilor senatoriali pentru o indiscreție sexuală cu o subalternă voitoare; fapta imputată lui Donald Trump, tentativa de a forța un stat străin să participe la anchetarea și defăimarea unui potențial rival electoral al său, pare de o cu totul altă magnitudine.

Probele s-au acumulat lent, sacadat, în faza de "instrucție" din Cameră între 24 septembrie și 10 decembrie, când s-a convenit asupra a două capete de acuzare, abuz de putere și obstrucționarea anchetei parlamentare. După încheierea primei faze a procedurii s-a decis amânarea predării ștafetei până la clarificarea protocolului din Senat, unde  planurile majorității Republicane  rămân un mister.  Persistă teama, amplificată de poziționarea sfidător-părtinitoare a liderului Mitch McConnell, că se pregătește o "mușamalizare", cu posibilitatea introducerii unei moțiuni de clasare îndată după pledoariile părților.

"La 18 decembrie Camera Reprezentanților l-a pus sub acuzare pe președintele Trump - un stigmat care-l va însemna pe veci. S-a comentat mult decizia de a nu transmite imediat actul de acuzare. Timpul a fost de partea noastră, ne-a adus noi probe incriminatoare și mai mult adevăr în spațiul public. E important ca Trump  să știe că în America votanții trebuie să-și aleagă președintele, nu Vladimir Putin", puncta președinta Camerei, Nancy Pelosi.

La 20 decembrie s-a aflat că ordinul de sistare a ajutorului militar către Ucraina a fost dat de președinte la doar 90 de minute după convorbirea de la 25 iulie în care i s-a cerut președintelui Zelensky "favorul" de a-l ancheta pe Joe Biden și pe fiul acestuia, Hunter; la 2 ianuarie au fost dezvăluite confuzia și în rare cazuri opoziția la acest ordin înlăuntrul Pentagon-ului, iar la 16 ianuarie a fost publicat raportul Biroului Guvernamental de Etică - organ non-partizan al Congresului - care stabilea ilegalitatea ordinului prezidențial de blocare a fondurilor.

"Apar noi martori care-l arată cu degetul pe Trump, îl fac mincinos, îl plasează în centrul mașinațiunii. De asta Trump a făcut ce nici un alt președinte american n-a îndrăznit să facă: a blocat total martorii și documentele", remarca Neal Katyal, avocat-pledant la Curtea Supremă.

La 14 ianuarie intră în scenă într-un nor de coroborări telefonice și scriptice un personaj fascinant al tragi-comediei trumpiano-ucrainiene, Lev Parnas, aghiotant într-ale extorsiunii al lui Rudy Giuliani, membru cu cotizația de campanie (sute de mii de dolari) plătită al demimondei de la Hotelul Internațional Trump din Washington, specie nativă a umbrosului ecosistem politico-judiciaro-afacerist de la Kiev.

"Președintele Trump era la curent cu toate. Știa de fiecare mișcare a mea. N-aș fi făcut nimic fără asentimentul lui Giuliani sau al președintelui. N-aveam nici un motiv să vorbesc eu cu oficialii ucrainieni, sau ei cu mine. De ce s-ar fi întâlnit cu mine cei din anturajul imediat al președintelui Zelensky? Cine-s eu? M-au întâlnit pentru că așa li s-a spus. E secretul pe care Trump și ai săi încearcă să-l ascundă".

La jocul de poker electoral, Donald Trump încearcă să trișeze cu ajutor străin. A făcut-o în 2016, în manieră binecunoscută. De astă dată a fost prins în flagrant mulțumită unui avertizor de integritate dinlăuntrul serviciilor secrete, care trăiește astăzi sub pază armat după ce a fost demascat de Trump și de acoliții acestuia.

"Constituția e pusă la încercare. Acțiunile președintelui o nesocotesc în toate modurile imaginabile. Dacă  nu ascultă toți martorii relevanți, dacă nu admite toate documentele pe care "acuzarea" le cere, înseamnă că Senatul comite o dezgustătoare, neconstituțională mușamalizare. Senatul este judecat laolaltă cu președintele: va organiza procesul în spiritul Constituției pentru a salva onoarea republicii sau va fi complice la crimele președintelui?" 

Întrebarea-cheie a momentului în formularea lui Jerrold Nadler, liderul comitetului juridic al Camerei și unul dintre cei șapte deputați aleși să pledeze în Senat pentru înlăturarea de la putere a președintelui. Împotriva lor sunt aliniați apărătorii acuzatului, opt la număr, printre care doi acuzatori ai lui Clinton în 1999, Ken Starr și Robert Ray, și un notoriu avocat în cauze delicate, Alan Dershowitz, împovărat de asta cu misiunea de a prezenta temeiurile constituționale ale achitării.

"Mă opun cu îndârjire celor două acuze împotriva lui Trump - genul de alegații vagi, generale, deschise, care pot fi  aruncate  practic asupra oricărui președinte când partidul advers are majoritatea în Cameră. "Obstrucționarea anchetei parlamentare" apare pentru că președintele a cerut decizie judecatoarească în legătură cu citațiile trimise subalternilor săi. E o poziție rezonabilă, ce nu poate fi motiv de destituire. Cât despre abuzul de putere, orice președinte controversabil, Lincoln,  Roosevelt, Kennedy, a  fost probabil vinovat".

Rechizitoriului pe 111 pagini dat publicității sâmbătă, în care este subliniată, încă o dată, "nocivitatea" extremă a tentativei prezidențiale de a "corupe procesul electoral" i s-a replicat cu șapte pagini care nu contestă faptele ci motivația procedurii, descrise ca un "act clar politic, un atac periculos asupra dreptului americanilor de a-și alege președintele".  Precizări privind tactica apărării sunt așteptate în cursul zilei de astăzi.

În 1999, într-o altă eră politică, liderii celor două grupuri senatoriale au convenit asupra unui protocol aprobat apoi în unamimitate de plen. Astăzi, nici urmă de antantă. Lupta la baionetă, corp la corp. E drept că circumstanțele sunt diferite: Trump este primul procesat senatorial care urmează să se prezinte  în fața alegătorilor pentru un nou mandat, fapt care - cum argumenta Robert Torricelli, unul dintre senatorii care l-au judecat pe Clinton - transformă inevitabil procesul într-o "parte integrantă a campaniei de realegere".

"Țara urmărește cu mare atenție chestiunea martorilor și documentelor. Au fost, fără cel al lui Trump, două procese de destituire, ambele cu martori. 41 în cazul lui Andrew Johnson. Constituția  e literă moartă  dacă nu poți avea un proces imparțial și corect  nici acum, când Senatul  este chemat să-și exercite  funcția supremă  conferită de părinții națiunii, aceea de a ține în frîu un președinte nelegiuit și autoritar", avertiza liderul minorității din Senat, Chuck Schumer.

Ascultă AICI corespondența din SUA