Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Asemănări şi deosebiri între procesul de destituire al lui Trump şi al predecesorilor săi

capitoliu.jpg

Senatul va stabili prin majoritate de două-treimi dacă Donald Trump este vinovat sau nevinovat. În cazul în care Donald Trump va fi găsit vinovat, va fi destituit.
Image source: 
site-ul Senatului american

Continuă astăzi și apoi mâine, pentru un total de 24 de ore eșalonat pe trei zile, pledoaria acuzării în procesul senatorial de destituire a președintelui Statelor Unite, Donald John Trump. Șapte deputați prezintă argumentele, sprijinite pe documente și multiple mărturii, în favoarea înlăturării de la putere a șefului Executivului, învinuit de abuz de putere și obstrucționarea anchetei parlamentare.

 

Donald Trump este exact liderul pentru care procedura de destituire a fost concepută, a susținut, în prima parte a pledoariei, deputatul de California Adam Schiff, liderul anchetei din Camera și acum port-stindardul echipei de "procurori". Este, Trump,  liderul descris profetic în 1792 de Alexander Hamilton, un individ "disperat în urmărirea intereselor sale, îndrăzneț prin temperament, despotic în comportament" și sfidând orice îngrădire constituțională a puterii sale; genul de om care nu se sfiește,  purtat de patimile momentului și îmboldit  de slugărnicia "zelatorilor zilei",  să "semene furtună" discordiei și confuziei pe vânturile căreia să plutească spre obiective personale. Când un astfel de personaj lucrează cu ajutor străin pentru a-și perpetua puterea, îl avertiza Alexander Hamilton pe George Washington, "republica americană este în pericol".

Destituirea, "remediu la fel de potent ca răul pe care-l combate", a fost inclusă în Constituție împotriva acestui pericol. Doar cei puternici sunt vizați de acest remediu, pentru fapte înfățișate deliberat vag de arhitecții ordinii constituționale americane ca fiind "delicte și crime grave" comise în exercițiul unei demnități publice, ofense împotriva societății, binelui general.

Este poziția acuzării că Donald Trump și acoliții săi au comis exact acest tip de ofensă, strângându-l cu menghina pe liderul ne-experimentat, vulnerabil și în căutare de legimitate al Ucrainei pentru a-l împinge să anunțe o anchetă avându-l ca subiect pe Joe Biden, rival politic temut al lui Trump în alegerile prezidențiale din noiembrie. În această campanie coruptă  Donald Trump a înrolat atît aghiotanți politci răspîndiți în puncte sensibile ale Executivului, Apărare, Externe, Oficiul pentru Buget al Casei Albe, cât și o galerie de agenți în solda sa personală precum Rudy Giuliani și doi nativi ai lumii ex-sovietice  Igor Fruman și Lev Parnas. Când a mirosit ezitare din partea ucrainienilor, și după ce lucrătura lui Giuliani și conjuraților săi ucrainieni a dat chix, Trump a strâns și mai tare șurubul, sistând ilegal ajutorul destinat Ucrainei pentru anul fiscal 2018 - 2019 și aprobat cu majorități bicamerale copleșitoare - 87 de voturi din 100 în Senat.

"O zi de joi. Pe celălalt mal al Atlanticului, 68.000 de militari americani stationați în Europa își urmau rutina zilnică, se antrenau pentru a-și ajuta aliații să se apere de Rusia. Zeci de mii de ucrainieni au plecat voluntar la luptă împotriva separatiștilor din Est sprijiniți de Rusia, mulți dintre ei trimiși pe front în teniși, fără veste anti-glonț sau căști. În aceeași zi, 25 iulie trecut, când prietenii noștri erau în război cu Rusia, președintele Trump ii telefona omologului său ucrainian Zelensky pentru a-i cere "un favor". Statele Unite au fost alături de Ucraina fără a-i cere "favoruri". Politica nu trebuie să împieteze asupra capacității Ucrainei de a combate agresiunea rusească.  Protejarea Europei de ruși nu-i un joc politic", reamintea deputatul Jason Crow în numele acuzării.

După ce a fost prins mulțumită spiritului civic al unui avertizor de integritate,  Donald Trump a inițiat o implacabilă, fără precedent în istoria americană, operațiune de blocaj a anchetei. Cazul, extrem de persuasiv, a fost construit ÎN POFIDA acestui blocaj, prin curajul personal al martorilor - care au sfidat intimidări și presiune - și activismul actorilor non-guvernamentali care au acționat în instanță pentru publicarea de probe.

Cum preciza Adam Schiff în prezentarea de ieri, adevărul este departe de a fi complet, pentru că mult rămâne tăinuit prin voința Casei Albe, martori direct implicați și documente-cheie.

Iar acum, cum s-a văzut marți în repetate voturi strict partizane, 53-47, majoritatea Republicană din Senat refuză, -  oficial amână - audierea acestor martori și obținerea documentelor ascunse de Administrație.

"Unii dintre martorii propuși de Democrați sunt oficiali ai Executivului; interacțiunile lor, cu președintele și între ei, sunt acoperite de privilegiul prezidențial de confidențialitate. Citarea acestor martori poate genera întârzieri ne-rezonabile și angaja Senatul într-o prelungită și complexă bătălie legală. Un astfel de litigiu ar putea aduce atingere gravă separației puterilor și instituției prezidențiale", susținea liderul majorității, Mitch McConnell, autorul fără consultare cu minoritatea al regulilor ce structurează demersul senatorial.

Sunt reguli ce invocă precedentul, dar în fapt îl ignoră. Media martorilor în istoria multi-seculară a procedurii de destituire este de 33. Au fost 40 când în "boxă" era Andrew Johnson în 1868, dintre care 37 nu compăruseră în faza de anchetă. 8 dintre cele 26 de reguli ce guvernează procesul se referă la martori, conferind Senatului autoritatea de a soma martori și procura documente, inclusiv prin coerciție. Spre deosebire de predecesorii săi la judecata Senatului, Trump a nesocotit 71 de cereri pentru producerea de probe și a instigat la neprezentarea a 12 martori. Bill Clinton a predat de bună-voie 90.000 de pagini de documente, Trump zero.

"Așa procedezi când nu vrei să lași adevărul să iasă la lumină, când vrei să-i dai lui Trump mână liberă să obstrucționeze în continuare Parlamentul. Din fericire, adevărul e știut, evidența deja copleșitoare că președintele s-a făcut vinovat de abuz în serviciu", a notat deputatul Adam Schiff.