Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Exclusiv RFI. Mesaj franco-german: ”Construim Europa alături de toți partenerii”

ambasatrice.jpg

Doamna Michelle Ramis, ambasadoarea Franței și domnul Cord Meier-Klodt, ambassador al Germaniei
Doamna Michelle Ramis, ambasadoarea Franței și domnul Cord Meier-Klodt, ambassador al Germaniei

Ziua Franco-Germană celebrează parteneriatul dintre cele două țări și națiuni care stă, de decenii, la baza proiectului european.

La 22 ianuarie 1963, președintele Franței, Charles de Gaullle, si cancelarul federal al Republicii Federale Germane, Konrad Adenauer, au semnat Tratatul de la Élysée . Momentul a pecetluit reconcilierea deplină intre cele doua popoare, la mai puțin de două decenii de la  sfârșitul celui de-al doilea război mondial, care opusese cele două națiuni.

Anul trecut, tot la 22 ianuarie, presedintele Franței, Emmanuel Macron, si cancelara germană au semnat la Aachen un nou accord menit sa "ridice relațiile pe o nouă treaptă", pregătind astfel o reformă a Uniunii Europene.

Iar acest nou pas făcut de Franța și Germania reprezintă și o declaratie împotriva populismului si nationalismului in crestere in Europa.

RFI România i-a avut ca invitați pe ambasadorii la București ai celor două țări. Doamna Michelle Ramis, ambasadoarea Franței, și domnul Cord Meier-Klodt, ambassador al Germaniei.

Rep. Care este semnificația Zilei Franco-Germane pentru  cele două națiuni și pentru Europa?

Michele Ramis Mai întâi de toate, vă mulțumesc pentru invitația de a vorbi la despre ziua franco-germană, este o mare plăcere pentru noi să ne exprimăm la RFI România. În fiecare an, la 22 ianuarie, noi celebrăm prietenia franco-germană. De ce în această zi? Pentru că la 22 ianuarie 1963, cele două țări au semnat Tratatul de la Élysée, care a marcat reconcilierea celor două țări, după ce ele s-au confruntat în două conflicte sângeroase pe parcursul primei jumătăți a secolului XX, după ce mai avuseseră o confruntare la sfârșitul secolului al XIX-lea. Deci, reconcilierea franco-germană poatră un mesaj care se adresează lumii întregi și mai ales tinerilor care nu au cunoscut acea perioadă. Mesajul este în primul rând acela că ura, diviziunile, divergențele nu sunt insurmontabile. Atunci când există voință politică, atunci când există inteligență și când contactele dintre oameni se dezvoltă, se poate trece de la vechile antagoniste la o relație nouă, bazată pe cooperare și prietenie.

Iar această cooperare, care putea părea o utopie înainte ca ea să existe, reprezintă și o lecție pe care, cu toată modestia, cuplul franco-german o poate aduce în Europa, ca și pe scena internațională.

Cord Meier-Klodt: Şi eu doresc să vă mulţumesc pentru invitaţia la acest dialog. Sunt, desigur, în totalitate de acord cu colega mea şi doresc să adaug aici o remarcă personală: pentru mine, Franţa a însemnat prietenie trăită pe propria piele. Cu mult timp în urmă, la sfârşitul anilor 70, am plecat la drum cu vechiul meu Citroën CV2, din oraşul meu natal, Hamburg, în sudul Franţei, la Grenoble. La universitatea de acolo am studiat limbi străine timp de un an şi am locuit la o familie franceză încântătoare. Astăzi nu mai pare a fi ceva deosebit, însă atunci aşa era. Îmi amintesc că profesoara mea de franceză de atunci m-a avertizat să fiu prevăzător, pentru că mai existau încă multe prejudecăţi. De exemplu, dacă voi fi întrebat de unde vin, să nu răspund: „Sunt german”, ci să spun: „Sunt din Hamburg”. Astăzi, tinerii nu şi-ar putea imagina că ar trebui să fie prevăzători în această privinţă. De asemenea, am simţit diferenţele culturale şi în familia-gazdă. De pildă, atunci când nu era de acord cu mine, tatăl familiei îmi spunea ceva de genul: „Da, se înţelege, pentru că eşti protestant!”. Mici deosebiri, aşadar, venite din culturile noastre diferite, din percepţia diferită asupra rolului statului, Germania fiind un stat federal, deosebiri de care m-am lovit destul de repede, însă nu le-am perceput ca pe o problemă, ci ca pe un avantaj, în contextul căruia este explicabil acest mic miracol, prietenia franco-germană, în urma unui trecut dificil.

Rep:  Care considerați că au fost momentele cele mai importante ale relației franco-germane, în perioada scursă din 1963 și până astăzi? Care au fost marile realizări?

CMK: M-aş gândi la două lucruri: În primul rând, simbolurile marcante. După semnarea Tratatului de către Charles de Gaulle şi Konrad Adenauer, eu mă gândesc înainte de toate la anul 1984, la momentul istoric de la Verdun, când preşedintele Mitterand şi Helmut Kohl s-au ţinut de mână în faţa a sute de mii de morminte. Istoricii de astăzi ne confirmă că nu a fost un gest premeditat, ci unul spontan al celor doi politicieni şi reprezintă, în opinia mea, o imagine-simbol a acestei istorii. Însă, poate mai importantă decât simbolurile este relaţia concretă dintre noi, evoluţia cooperării noastre în multe domenii, cu precădere în ceea ce priveşte tinerii: Oficiul franco-german pentru tineret, activităţile pentru tineret în general, schimburile universitare, programul Erasmus (eu însumi am beneficiat de un program special al Serviciului German pentru Schimburi Academice DAAD la Paris – Licenţa franco-germană) – chestiuni concrete care au apropiat tinerii francezi şi germani.

M.R. Vreau să subliniez că înainte de acest gest simbolic au mai fost și alți pași . Al doilea război mondial s-a terminat în 1945 și a luat ceva timp până când cele două țări se se apropie. Și unul dintre momentele cele mai importante care au precedat Tratatul de la Élysée a fost Reconcilierea de la Reims, din 8 iulie 1962. Atunci, generalul De Gaulle l-a primit oficial pe cancelarul Adenauer pentru o defilare comună a militarilor francezi și germani , pe același loc unde în mai 1945 se semnase capitularea Germaniei naziste. Deci a fost un gest care, în mod evident, a marcat viitorul și apoi Tratatul de la Élysée s-a semnat la 22 ianuarie 1963 . Acesta a instituționalizat cooperarea franco-germană și a pus bazele prieteniei care leagă popoarele noastre. A fost apoi o continuare anul trecut, când am semnat cel de-al doilea Tratat.

 

Rep: Acum un an, la 22 ianuarie 2019, Franța și Germania semnau Tratatul de la Aachen. Ce înseamnă acest nou Tratat pentru cele două națiuni dar și pentru viitorul Uniunii Europene?

R.M. Tratatul de la Aachen trebuie privit în raport cu Tratatul de la Élysée. Obiectivul Tratatului de la Élysée a fost reconcilierea. În timp ce obiectivul Tratatului semnat în 2019 este convergența. Convergența modelelor economice și sociale, convergența pozițiilor în plan internațional, a zonelor de frontieră, a analizelor economice, cea ce deschide o perspectivă a integrării europene. Așadar, noi punem cooperarea noastră în serviciul Europei, pentru a consolida construcția europeană. Este un reper pe care l-am fixat pentru cooperarea noastră, cu un obiectiv foarte précis. De exemplu, am creat un fond franco-german pentru susținerea inițiativelor societății civile, avem obiectivul de a crea o zonă econoică franco-germană, prin integrarea economiilor noastre, întărim coordonarea noastră în ce privește pozițiile în interiorul Uniunii Europene și la ONU, încadrăm lucrările consiliilor de miniștri franco-germane într-o programare multianuală, avem în vedere o participare mai frecventă a minișltrilor la reuniunile ministeriale din statul partener și în fiecare săptămână la nivel de secretar general al Minsterului Afacerilor Externe – în Germania este un secretar de stat. Deci este o cooperare tot mai strânsă , dar care nu este doar pentru noi. Este și pentru a ajuta la construcția europeană. Este și pentru a ajuta la găsirea de formule de comprimis într-o logică incluzivă. Și nu într-o logică a dominației sau hegemoniei.

CMK: Eu aş mai adăuga că Tratatul de la Aachen ne dovedeşte că Tratatul de la Élysée nu este un document perimat care se va pierde printre paginile cărţilor de istorie, ci unul adaptat la realitatea modernă şi la tematicile actuale. Un tratat care există pentru că, în toate aceste subiecte, Europa are astăzi nevoie mai mult decât oricând de cooperarea şi prietenia franco-germană. Şi sunt convins că nu fiindcă Germania şi Franţa ar împărtăşi mereu aceeaşi opinie referitor la aceste subiecte, ci dimpotrivă, fiindcă adeseori abordează aceste tematici din perspective diferite, ştiind că întotdeauna vor găsi un compromis, o soluţie comună.Cred că tocmai acest lucru este important pentru ceilalţi parteneri europeni, fiindcă îşi pot găsi astfel propria voce şi pot participa la procesul de mediere al compromisurilor. În acest context, şi rolul României este foarte important. De aceea aş îndrăzni să spun că a fost un moment istoric deosebit că semnarea Tratatului de la Aachen a avut loc în timpul preşedinţiei române la Consiliul Uniunii Europene şi în prezenţa preşedintelui Iohannis.

 

Rep. Există multe provocări noi pentru Uniunea Europeană: migrație, terorism, mediu, impactul noilor tehnologii . Cum poate răspunde Uniunea Europeană mai bine în următorii ani ? Ce fel de Uniune Europeană va răspunde mai bine?

CMK: Aceste teme ne privesc în mod deosebit în acest an, având în vedere că Germania va deţine în cea de-a doua jumătate a anului preşedinţia Consiliului Uniunii Europene. Consider că suntem conştienţi de faptul că Europa se află în faţa unor noi provocări dificile şi complexe şi suntem conştienţi şi de obiectivul nostru, şi anume de a menţine Europa unită şi de a o face mai puternică, mai suverană, mai socială, mai operaţională. Pentru aceasta, trebuie identificate mai ales compromisuri între interesele diferite ale statelor sale membre pe subiecte dificile, trebuie găsit un echilibru între priorităţi tradiţionale, care sunt importante pentru anumite state membre, precum coeziunea şi stimularea agriculturii. De asemenea, trebuie găsite soluţii pentru noile priorităţi precum redefinirea securităţii, digitalizarea, protecţia climei – poate cea mai importantă tematică actuală – şi, după cum ştim cu toţii, totul începe de la bani – aşadar va trebui ca foarte curând să fie găsită o soluţie pentru armonizarea acestor diferite priorităţi în Cadrul Financiar Multianual. Consider că şi acesta este un foarte bun exemplu pentru faptul că Germania şi Franţa, dar mai ales Germania în cadrul viitoarei preşedinţii, vor trebui să îşi asume un rol de lider. Nu va fi posibil, însă, decât dacă ceilalţi parteneri li se vor alătura, iar anumiţi parteneri foarte pro-europeni precum România vor juca un rol activ la identificarea unor compromisuri – cel puţin sper foarte mult că aşa va fi.

M.R. Aș putea adăuga faptul Europa se confruntă cu provocări noi, așa cum ați amintit, provocări care nu puteau fi imaginate acum zece ani, de exemplu, când a fost adoptat Tratatul Lisabona. Sunt provocări externe și interne. Dosarele geopolitice evoluează, în interior avem un stat membru care va părăsi Uniunea săptămâna viitoare. Iar acum, când noile instituții au început să funcționeze la Bruxelles, este momentul să ne oprim puțin ca să reflectăm la cum să facem Europa așa cum cetățenii o doresc. Și din acest motiv, la zece ani de la adoptarea Tratatului Lisabona, președintele Macron a  propus partenerilor deschiderea unei Conferințe pentru viitorul Europei. Această propunere a devenit una franco-germană, pe care am pus-o pe masa discuțiilor cu celelalte state membre . Comisia Europeană și-a însușit-o iar Parlamentul European a adoptat recent o rezoluție de aprobare a proiectului. Despre ce este vorba? Dorim să facem un inventar , un bilanț asupra a ceea ce Uniunea Europeană a reușit și nu a reușit și despre care sunt așteptările cetățenilor. Europa nu înseamnă doar instituții, nu înseamnă doar o agregare de ministere și de instituții . Trebuie să existe o adeziune a cetățenilor. Și am văzut că la alegerile europene de anul trecut a fost o participare sporită, ceea ce dovedește că există un interes sporit, că Europa este mai bine cunoscută . dar credem că este momentul să reflectăm la ce poate aduce Europa pentru cetățeni, ce trebuie adaptat și ce trebuie schimbat.

Această conferință va fi lansată la 9 mai 2020 și va fi gestionată sub președinția germană a Consiliului, din a doua jumătate a anului. Va dura doi ani și se va închide în timpul președinției franceze din 2022. Obiectivul este de a discuta cu cetățenii, de a ne consulta, de a asculta toate opiniile și la sfârșit, de a lansa recomandări. Această consultare va viza cele trei instituții europene dar și cetățenii. Deci, dacă vreți, este un drum trasat pentru următorii doi ani, așa cum noi l-am propus partenerilor noștri.

 

Rep: Cum vedeți relația viitoare a Uniunii Europene cu Statele Unite? Cum vedeți viitorul NATO? Uniunea Europeană nu este o putere militară. Ar trebui să devină?

M.R. În relațiile internaționale, echilibrele se schimbă, provocările evoluează. Contextul se transform și suntem într-o lume marcată de noi pericole, cu amenințări noi, din partea unor actori non-statali. Trebuie să ne adaptăm, inclusiv să ne repoziționăm față de partenerii noștri. Deci Europa trebuie să știe ce vrea, să devină mai autonomă în apărarea sa, să capete o autonomie strategică, astfel încât să poată răspunde unei avantuale crize care reclamă un răspuns imediat. Totodată, suntem parte a unei alianțe militare, NATO, care este baza securității europene și nord-atlantice. Și noi ne bucurăm că la summitul NATO de la Londra, care a marcat cei 70 de ani ai Alianței, s-a decis deschiderea unei discuții strategice, care va examina metodele de lucru și modalitățile prin care vom putea răspunde mai bine provocărilor de securitate și vom putea întări cooperarea politică. Noi credem că trebuie să încheiem prin a avea o viziune strategică asupra Alianței și asupra felului cum vom partaja răspunsurile la riscuri și amenințări. Noi credem că europenii trebuie să devină mai pro-activi într-o alianță refondată și rechilibrată. Există un comandament militari, care funcționează foarte bine, dar noi credem că aprofundarea dialogului politic este necesară. După părerea noastră, întărirea pilonului European al NATO  contribuie la o întărire a Alianței. Europa Apărării există de mai mult timp, dar ea s-a întărit din 2018, odată cu cooperarea structurală permanentă și Fondul European pentru Apărare. Este important să creem o cultură europeană comună de securitate, iar sectoarele de apărare să fie interoperabile, astfel încât să poată chiar interveni pe teatre exterioare, cu sau fără NATO. Pentru noi, Europa apărării înseamnă o întărire a suveranității europene, o Europă mai autonomă, mai puternică, o Europă care poate să-și pună în valoare interesele pe plan mondial, care să-și apere valorile și să fie un veritabil actor în gestiunea crizelor.

CMK: Aş dori să subliniez ceea ce a spus colega mea. Sunt profund convins că, indiferent de felul în care se exprimă unii şi alţii, indiferent de urgenţa pe care o afişează, suntem cu toţii de acord cu privire la următorul lucru: avem nevoie de o Europă mai puternică, mai suverană şi în politica de securitate şi de apărare, nu în locul NATO, ci într-o strânsă legătură între partenerii europeni şi cei transatlantici în cadrul NATO. Bineînţeles, dacă este rezonabil sau necesar, putem vorbi şi de consolidarea competenţelor complementare, dar niciodată de înlocuirea NATO. Acesta este fundamentul înţelegerii comune şi cooperăm pe această bază.

 

Rep: Germania este parte a proiectului North Stream 2. Franța a luat inițiativa unei normalizări a relației cu Rusia. Care credeți că ar trebui să fie relația Uniunii Europene cu Rusia?

CMK: Cred că nu spunem nimic nou atunci când constatăm că astăzi Rusia este un partener dificil. Pot înțelege că tocmai România, având în vedere istoria sa şi poziţia sa geopolitică în vecinătatea Mării Negre, are o perspectivă foarte specifică asupra Rusiei. Acest lucru este, din punctul meu de vedere, justificat, la fel cum sunt şi îngrijorările celorlalţi parteneri din Europa de Est.

Fără doar şi poate, anexarea peninsulei Crimeea şi acţiunile Rusiei în Ucraina de Est au fost şi rămân o amenințare la adresa stabilității în regiune. Prin urmare, încrederea în Rusia a scăzut mult, iar partenerii europeni au reacționat în mod justificat şi în unanimitate, condamnând aspru Rusia şi introducând sancțiuni împotriva acesteia.

Cu toate acestea, nu trebuie să uităm ca Rusia este vecinul nostru european comun, mai mult decât atât, un vecin mare şi însemnat. Prin urmare, trebuie să fie in interesul nostru, al tuturor, să avem şi cu acest vecin un dialog intens pentru a rezolva probleme internaţionale şi regionale.

Ca diplomat am tendinţa să spun: Cu cât este mai gravă o problemă, cu atât este mai necesar dialogul, şi nu invers.

În acest context, trebuie să notăm că datorită implicării franco-germane în aşa-numitul „format Normadia” am reușit, cel puţin în ceea ce priveşte conflictul din Ucraina de Est, să facem progrese în direcţia unei soluţionări a conflictului. 

M.R. Franța este adepta soluțiilor colective, de acea susține multilateralismul cu multă determinare. Noi credem că Europa are o voce distinctă și autonomă, care îi permite să discute cu alți actori globali. Ați vorbit despre Rusia și țara noastră dorește o reînnoire a angajamentului cu Rusia , un dialog exigent și fără complezență. Plecăm de la principiul foarte realist că, pentru a diminua tensiunile, trebuie să discuți. Absența dialogului cu Rusia nu a dus la o situație satisfăcătoare, de aceea credem că un dialog cu această țară este indispensabil. Avem o continuitate teritorială cu Rusia, împărțim același continent. Cooperarea cu Rusia este fundamentală pentru a soluționa crize regionale precum criza iraniană, siriană, libiană. Trebuie să discutăm cu Rusia în privința controlului armamentelor sau în domenii strategice precum cel spațial. Deci, este o abordare exigentă și un dialog lucid și care are drept scop întărirea securității europene,prin căutarea unui angajament util al Rusiei . Credem că dacă nu stăm de vorbă, aceasta nu contribuie la dezescaladare. Ca să reducem tensiunile trebuie să găsim soluții. Trebuie să găsim calea unui dialog, dar rămânând exigenți asupra termenilor.

 

Rep: Uniunea Europeană dorește să devină liderul global în domeniul combaterii schimbărilor climatice. Comisia Europeană a afișat ambiții foarte mari și un plan de finanțare a tranziției energetice. Reprezentați principalele puteri industriale ale UE27. Ce va însemna pentru economiile dumneavoastră această tranziție? Ce mesaj aveți pentru statele mai sărace din centrul și Estul Europei?

M.R. Lupta contra scimbărilor climatice și pentru protecția mediului este indispensabilă. Nu o putem evita. Trebuie să o ducem, pentru că este vorba despre supraviețuirea planetei și a oamenilor. Anul 2020 este unul decisiv, cu numeroase reuniuni pe această temă. Avem reuniunea COP25 în noiembrie la Glasgow, avem COP15 pentru biodiversitate în China, la sfârșitul anului. E o chestiune vitală, că vrem sau nu. Noi, europenii, trebuie să ridicăm vocea și să fim în avangarda bătăliei climatice, prin atingerea obiectivului de neutralitate pe carbon în 2050. Aceasta,  prin aplicarea mecanismelor care să oprească dumpingul ecologic, investind masiv în tranziția ecologică, dezvoltând o bancă pentru climat, veghind ca politicile noastre comerciale să corespundă scopurilor climatice. Noi am făcut din ratificarea Acordului de la Paris un element esențial al politicilor noastre comerciale.

Aceste ambiții, ca și Pactul Ecologic European propus de Comisia Europeană ne arată că există o prioritate europeană. Știm că tranziția nu este la fel pentru toți și că unele țări se bazează într-o măsură mai mare pe cărbune și trebuie să se adapteze.

Dar, ca tendință generală, noi trebuie să ne mobilizăm și să arătăm lumii întregi că ne putem face ce ne-am propus. Și nu avem de ales, când vedem incendiile din Australia, toată această degradare a cliumei care ne pune viețile în pericol. Sunt convinsă că Uniunea Europeană va avea capacitatea de a răspunde temerilor unora dintre statele membre, pentru atiungerea acestui obiectiv, care este unul de spuraviețuire.

CMK: Aici vedem cât de strâns legate sunt în prezent provocările la nivel global. Vreau doar să adaug un singur lucru, care de altfel se înţelege de la sine. Transformarea profundă a industriei auto - renunţarea la motoarele cu ardere internă şi tranziţia către mobilitate electrică - are bineînţeles consecinţe uriaşe asupra unei ţări exportatoare atât de mari precum Germania. Interesant este faptul că aceste lucruri se răsfrâng şi asupra României, pentru că suntem cel mai mare partener comercial al României. De ce? În cooperarea germano-română, sectorul auto joacă un rol important. Furnizorii de echipamente auto şi companiile din domeniul tehnologiei au o producţie foarte mare aici, în România. Aşadar, nu vorbim deloc de o stagnare. O provocare poate deveni o problemă, dacă nu este abordată în mod adecvat, sau, dimpotrivă, poate deveni o mare oportunitate. Iată situaţia căreia trebuie să îi facă faţă industria germană şi, în strânsă cooperare, şi cea românească. Sunt relativ optimist în ceea ce priveşte România, dacă se iau deciziile corecte, pentru că producţia de aici nu se bazează pe echipamente mărunte, ci high-tech. Aici, cercetarea se concentrează deja asupra mobilităţii din viitor, la Timișoara, la Cluj şi în alte locuri din România, cu ajutorul partenerilor germani. Cu alte cuvinte, sunt destul de convins că România va avea de câştigat din această criză sau provocare. Dar stagnarea nu este un răspuns. În ziua de astăzi, trebuie să luăm decizii corecte în mod activ, să trecem în ofensivă. Pentru aceasta, avem nevoie de susţinerea guvernului.

M.R. Aș vrea să adaug faptul că în întâlnirile mele cu primari din întreaga țară am observat un puternic angajament al municipalităților în dezvoltare durabilă. Cred că România este o țară deschisă către toate experiențele legate de dezvoltare și viață durabilă, de probleme de mobilitate, gestiunea deșeurilor , o mai bună gestionare a resurselor energetice. Avem partreneriate puternice cu România și am convingerea că va reuși.

 

Rep: Care este rolul pe care îl dați statului de drept și  independenței judiciare în construcția Uniunii Europene a viitorului?

CMK: Cred că putem sintetiza foarte uşor. Uniunea Europeană, acest proiect unic de pace şi bunăstare, de ale cărui avantaje ne bucurăm astăzi, este mult mai mult decât doar o uniune economică. Este mai ales o uniune a valorilor. Aceste valori ne ţin uniţi şi nu sunt negociabile: libertatea presei, independenţa justiţiei, statul de drept. Da, ele ne deosebesc de multe alte regiuni din lume, dar trebuie să rămână pilonii Uniunii Europene şi pe viitor, dacă această Uniune doreşte să aibă succes. Doar aşa putem fi credibili şi ne putem apăra interesele în mod adecvat. În acest sens, şi este un aspect important mai ales din perspectiva României, nu trebuie să existe în UE standarde duble. Tocmai această problemă este vizată de noul mecanism privind statul de drept pe care l-a propus Comisia europeană, aşa-numitul Periodic Peer Review. Aşadar, suntem o uniune a valorilor, a unor valori comune tuturor statelor membre.

M.R. Cred că domnul ambasador a spus cam tot ce se putea spune, dar eu vreau să salut angajamentul noului guvern român în direcția statului de drept și independenței justiției.

 

Rep: Ce mesaj transmiteți României cu ocazia Zilei Franco-germane?

CMK: Dacă Germania şi Franţa, care au avut un trecut extrem de dificil – unii istorici vorbesc de o  rivalitate istorică - dacă două astfel de state pot deveni partenere strânse şi prietene, atunci ele pot fi un exemplu de urmat şi pentru alţi parteneri din Uniune care au probleme cu un vecin sau altul.

Repet ceea ce am spus la început. Germania şi Franţa nu le ştiu pe toate mai bine ca alţii, dimpotrivă, aceste două ţări se ceartă adesea, nu pornesc mereu din aceeaşi poziţie, au alte priorităţi istorice şi culturale. Însă, au decis ca la sfârşitul zilei să ajungă la un compromis şi la un echilibru al intereselor.

Acest exemplu este util pentru alţi parteneri, sunt convins, pentru că se pot regăsi în acest compromis şi se pot implica mai mult. În acest sens, sunt profund convins de rolul deosebit pe care îl poate juca România. Mai ales în relaţia dintre estul şi vestul Europei, România este, din punctul meu de vedere, un mediator ideal de interese. A arătat această calitate recent în contextul Iniţiativei celor Trei Mări, unde a adus împreună diferite interese. România poate avea o contribuţie excelentă. Acesta este mesajul pe care doresc să îl transmit astăzi. Îmi doresc o implicare mai mare a României în Uniunea Europeană. 

 

M.R. Reprezentăm, ca ambasadori, două state fondatoare ale Uniunii Europene , în misiune într-o țară din Europa Centrală și de Est. Pentru mine este pentru prima dată când lucrez într-o țară din această regiune și ce mi se pare foarte clar este că nu putem avea frontiere Est-Vest în interiorul Uniunii Europene. Nu putem avea diferențe între state fondatoare și noi membri, avem nevoie de toate statele pentru a construi Uniunea Europeană. Și am văzut asta în timpul președinției române a Consiliului Uniunii. România a fost un excelent președinte în 2019 . România are sensibilități care ne pot ajuta să construim punți cu alte state din regiune. Mesajul meu este că fiecare stat membru al Uniunii Europene are un rol de jucat și toate contribuțiile sunt necesare. Construim Europa cu partenerii noștri, cu sensibilitățile noastre și ale lor. Și acesta este mesajul de unitate pe care doresc să-l dau.