Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Cum răspund avocații lui Donald Trump celor 28.578 de pagini cu probe prezentate de Democrați

senat_sua.jpg

Procesul de inculpare a lui Donald Trump se reia luni, 27 ianuarie 2020, în Senatul SUA. Președintele american a caracterizat în mod repetat procedurile de inculpare la adresa sa drept „vânătoare de vrăjitoare”.
Image source: 
site-ul Senatului american

În procesul senatorial de destituire a președintelui Statelor Unite este astăzi a doua zi a pledoariei avocaților lui Donald Trump.  În prima zi, sâmbătă, s-au conturat, vreme de două ore,  faptele  exculpatoare omise - în viziunea apărării - din rechizitoriu, și viciile de formă care s-ar fi acumulat în dauna unei imagini corecte a acțiunii prezidențiale în faza anchetei din Cameră. Exercițiul defensiv al reprezentanților președintelui urmează unei exhaustive prezentări, în 24 de ore eșalonate pe trei zile, a cazului acuzării.

 

Cu audibilă mânie și patimă partizană, apologeții președintelui l-au disculpat pe linie și au înfierat, după tipic, malefică însăilare a Democraților majoritari în Cameră, care l-ar victimiza pe Trump  din animozitate și lipsa de respect pentru electoratul care i-a dăruit Casă Albă.

"Președintele n-a greșit cu absolut nimic. Acuzarea va cere nu doar să anulați rezultatelor ultimelor alegeri, va somează să-l radiați pe Trump de pe lista de candidați la alegerile ce vin peste aproximativ 9 luni. Încearcă, Democrații, să săvârșească cea mai gravă imixtiune în alegeri din istoria Statelor Unite. Nu v-au spus ce-ar însemna asta pentru această țară - în acest an și pe viitor. Vă îmbie, Democrații, să faceți ce nici un Senat n-a făcut până acum, și s-o faceți fără nici o probă", a clarificat consilierul juridic al Casei Albe, Pat Cipollone, implicat în evenimentele în speță și acum apărător principal al președintelui.

De fapt, probele sunt cât un munte, stratificate pe 28.578 de pagini. Vreme de 24 de ore eșalonate pe trei zile, acuzarea a desfășurat metodic cronologia tentativei prezidențiale de mânjire a unui adversar politic, Joe Biden, prin implicarea - cu "argumente" forte - a unui stat străin aliat, Ucraina, dependent de ajutorul militar american pe care Parlmentul îl aprobase, dar pe care Trump l-a sistat fără temei juridic sau strategic.

"Trump a trișat, a fost prins, și apoi a încercat din greu să ascundă faptele. Oficiali ai Executivului știau de "filiera ucrainiană" din iulie 2019, dar în loc să oprească mașinăria coruptă, acești oficiali s-au dedat la o operațiune de mușamalizare", a susținut Hakeem Jeffries, unul dintre cei șapte deputați Democrați care au pledat pentru înlăturarea lui Trump de la putere. 

John Eisenberg, consilier juridic al Consiliului pentru Securitate Națională, Mick Mulvaney, șeful de cabinet al Casei Albe, Joseph Maguire, șeful interimar al Comunitățîi Naționale de Informații, Mike Duffey de la Biroul pentru Buget al Casei Albe, sunt citați pentru implicarea în execuția planului prezidențial, tăinuirea probelor sau blocarea martorilor. În pofida interdicțiilor, opt dintre acești martori au compărut în faza de anchetă, riscându-și cariera și în unele cazuri viața. Sistarea fără motiv oficial a ajutorului militar către Ucraina a stârnit imediat alarma în rândul funcționarilor de carieră. Fiona Hill, colegul ei locotenent-colonelul Alexander Vindman, unul dintre cei care au ascultat în timp real notoria convorbire telefonică de la 25 iulie trecut în care Trump îi cerea un "favor" omologului său ucrainian, Bill Taylor, însărcinatul cu afaceri la Kiev, au raportat pe cale ierarhică îngrijorările privind corectitudinea și legalitatea demersului prezidențial. La mijlocul și apoi la finele lunii august ministrul de externe Pompeo, al apărării Esper și ex-Consilierul pentru Securitate Națională Bolton au încercat, fără succes, să-l convingă pe Trump să elibereze fondurile. S-a întâmplat abia pe 11 septembrie, după ce uneltirea, dată în vileag de un avertizor de integritate, a ieșit la lumină.

"Cât de coruptă era această lucrătură este dovedit și de faptul că Ucraina i-a rezistat. Președintele Zelensky, ales ca reformist, a confirmat în primele sale luni de guvernare  speranțele anti-corupție învestite în el. Toți martorii au susținut - și alții i-au pus în vedere direct lui Trump - că Zelensky merită sprijinul Americii. În spatele ușilor închise, Zelensky și consilierii săi au recunoscut pericolul politic al participării la manevra coruptă a lui Trump", completa "procuroarea" Sylvia Garcia.

518 milioane de dolari în ajutor au plecat fără probleme către Ucraina în 2017, 559 milioane în 2018, când corupția acolo era endemică. Diferența era că în aprilie trecut Joe Biden intra oficial în ringul electoral.

"Mașinațiunea s-a împotmolit la 21 aprilie, când Zelensky era ales cu o majoritate copleșitoare. Era o veste potențial proastă pentru Trump și pentru aghiotantul acestuia, Giuliani, care nu-l cunoștea pe Zelensky, reformatorul mai puțin înclinat să anunțe o investigație fără merit. În plus, venirea la putere a unui nou lider stârnea îngrijorare că acolitul lui Giuliani, Procurorul General Iuri Lutenko, va fi scos din funcție", explica Val Demings în numele acuzării.

Înainte de 21 aprilie trecut Rudy Giuliani a lucrat personaje cu faima de corupți precum fostul Procuror General Viktor Sokin, pentru a cărui destituire în 2016 Joe Biden presase, și Lutenko, succesorul lui Sokin, care a cerut și el un "favor" în schimb, rechemarea ambasadoarei americane la Kiev, Marie Yovanovitch. Donald Trump s-a executat. După 21 aprilie, când Giuliani a început să-și piardă reperele locale, urzeala trumpiană a intrat într-o nouă fază, în care oficiali ai statului american, legendarii "trei amigos" - ambasadorul pe lângă Uniunea Europeană Gordon Sondland,  emisarul special Kurt Volker și ex-ministrul energiei Rick Perry - au fost mobilizați în sprijinul eforturilor avocatului personal al lui Trump.

"Conduita președintelui justifică cele mai mari spaime ale întemeietorilor națiunii și arhitecților Constituției. Din 1789, de la George Washington încoace, nici un alt președinte n-a abuzat în acest fel de puterea sa. Trump vrea putere fără nici o limită, nu recunoaște nici o îngrădire a capacității sale de a-și folosi funcția publică în interes personal", reamintea Jerrold Nadler în rol de acuzator.

Înaintea lui Trump, toți președinții au recunoscut această îngrădire, supunându-se controlului, autorității investigative  a Legislativului. De la mijlocul secolului al XIX-lea, această recunoaștere a fost explicită,  în vorbe și fapte,  de la James Polk la Richard Nixon și Bill Clinton.  Actualul ocupant al Casei Albe a rupt, violent, fățiș, această tradiție.

"Dacă dreptatea  și  adevărul nu contează, suntem pierduți. O știți bine: ce a făcut Trump n-a fost just. Puteți avea încredere că o să facă ce-i bine, just pentru țară? Nu, puteți conta că o să facă ce-i bine pentru Donald Trump. A făcut-o în trecut și acum, o va face și în următoarele câteva luni până la alegeri. Dacă-i dăm voie. Trebuie să-l înlăturați de la putere. Pentru că dreptatea contează, adevărul contează", a pledat, în finalul rechizitoriului, deputatul de California, Adam Schiff.