Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Avocații republicani mizează pe o nouă teorie pentru achitarea lui Trump în procesul de destituire

trump.jpg

Procesul din Senatul SUA privind procedura de destituire a președintelui Donald Trump s-ar putea încheia cu achitarea liderului de la Casa Albă
Image source: 
site-ul Administrației Prezidențiale americane

Este astăzi, în procedura de destituire a președintelui Donald Trump,  a doua zi de întrebări ale Senatorilor - scrise pe fișe,  pasate și citite, conform ritualului, de Judecătorul-Șef al Curții Supreme, John Roberts, care prezidează procesul.  Răspund  într-un timp limitat - cinci minute, urmând recomandarea din 1999 de la procesul Clinton - cele două părți, acuzarea și apărarea.

Corespondentul RFI în SUA Radu Tudor relatează:

 

Același ritual ieri. Cu prea rare excepții, întrebări pe flancul politic, Democrații către acuzare, Republicanii către apărare, care marți și-a încheiat prezentarea, expeditiv, folosind doar o fracțiune din cele 24 de ore alocate. Avocații președintelui s-au repliat pe câteva poziții defensive. Prima, că la 25 iulie trecut, când i-a cerut președintelui  Zelensky "favorul" unei anchete  vizându-l pe Joe Biden, rivalul său electoral, și a sistat, ca mijloc de presiune,  ajutorul militar către Kiev, Trump a acționat cu bună credință, din considerente politice legitime. În formularea lui Mike Purpura, care funcționează în aparatul juridic al Casei Albe, "motivul intervenției prezidențiale a fost îngrijorarea în ce privește corupția din Ucraina. A vrut să se asigure că Zelensky acționează pentru a ține în frâu acel flagel.  Au apărut, în decursul verii trecute,  dovezi clare că noua putere pune în practică programul de campanie. La 1 septembrie 2019, vice-președintele Pence s-a întâlnit cu Zelensky, a cărui primă întrebare a fost despre ajutorul securitar. Mike Pence a pus în discuție corupția și participarea internațională mai echitabilă la ajutorarea Ucrainei".

În fapt, Trump aprobase fără probleme fondurile către Ucraina în 2017 și 2018; ajutorul militar pentru anul fiscal trecut era aprobat de Parlament, iar Pentagonul certificase deja îndeplinirea condițiilor de către Ucraina.  Subsidiile au fost eliberate la 11 septembrie, după ce urzeala a fost scoasă la lumină de plângerea unui avertizor de integritate.

O altă direcție a contra-ofensivei prezidențiale a fost că acest avertizor de integritate - care a înaintat pe cale ierarhică un raport de o mare acuratețe, multiplu-confirmat de mărturii convergente - ar fi acționat din motive dubioase.

"Te-ai gândi că înainte de a porni mașinăria destituirii unui președinte faci efortul de a afla câte ceva despre persoana aflată la originea cazului. Motivația, eventuala părtinire, pot fi relevante. Ori, circulă informații recente că avertizorul de integritate ar fi un funcționar al serviciilor de informații care a lucrat cu fostul vice-președinte Biden pe  chestiuni ucrainiene", a dat de veste Patrick Philbin,  a cărui carieră în birocrația federală a început în epoca Bush Junior.

Într-o apărare cu personalități nu întotdeauna la unison s-au strecurat teme și mai stridente, de pildă că Joe Biden a acționat pentru a-și proteja fiul când a presat pentru demiterea Procurorului-General Viktor Sokin. În realitate,  acțiunea fostului vice-președinte era politică oficială americană, susținută de Uniunea Europeană, Fondul Monetar Internațional, și mulți dintre senatorii Republicani care par astăzi loviți de amnezie. Sokin era vizat pentru că NU voia să ancheteze firma Burisma, care-l angajase pe fiul lui Biden, pentru că NU arăta prea mult zel în combaterea corupției. Jane Raskin a evoluat în două direcții simultan, că martorii au avut informații indirecte (cei direct implicați au fost împiedicați să compară) și că Giuliani, mai puțin vinovat decât pare, ar fi fost instrumentalizat.

"Dacă și faptele și legea-ți sunt potrivnice, distrage atenția. În narațiunea apărării, Rudy Giuliani este personajul pitoresc ce joacă acest rol. L-au desemnat "balaurul din poveste", căpetenia prin procură a unei operațiuni ilegale. S-a sugerat că i-a cerut lui Zelensky să-i ancheteze pe Bideni - tatăl și fiul - și firma Burisma în schimbul unei vizite la Casă Albă. Ce v-a ascuns acuzarea este că sursa acestei informații, ambasadorul Sondland, a recunoscut că alegația este doar speculație".

Martorii, 17 la număr, mulți comparând riscându-și cariera, și în unele cazuri mai mult, pentru a dezvălui o ilegalitate patentă, blocarea unui ajutor militar autorizat, ar fi fost mânați, în această versiune a evenimentelor, de un dezacord politic.

"N-a fost încălcare a legii sau Constituției, a fost un diferend privind decizii politice, au fost rezerve în legătură cu politica președintelui. Astfel de conflicte de opinie se tranșează la urne", a formulat Jay Sekulow.

S-au baricadat, avocații președintelui, și în spatele unor pretinse vicii de formă. Ancheta din Cameră ar fi fost grăbită, cea mai scurtă din istorie, 78 de zile, cu președintele exclus (când de fapt a refuzat să participe), citații servite incorect și capete de acuzare concepute defectuos. (Procedura este, conform Constituției, la latitudinea Camerei, și multe dintre regulile urmate datează din perioada majorității Republicane.)

"Această Cameră a găsit de cuviință să ignore propriile reguli, respectate fidel decenii de-a rândul indiferent cine s-a aflat în majoritate. Toată această tradiție a fost făcută ferfeniță, peste protestul viguros, clar audibil, al minorității", a sugerat Ken Starr, procurorul care l-a vânat cu ferocitate pe Bill Clinton pentru o indiscreție sexuală cu o subalternă voitoare, și care acum deplânge trivializarea, politizarea excesivă a procedurii de destituire.

Au fost mobilizați apoi, în ultimele tranșee defensive, arhitecții Constituției, invocați selectiv, în spiritul ocaziei și al cauzei, pentru a proba că, în esență, președintele are puteri discreționare.

"Autorii Constituției au respins implicit - dacă ar fi avut prilejul ar fi făcut-o explicit - termeni vagi precum "abuz de putere" sau "obstrucționarea Parlamentului".  Vroiau criterii definite, enumerate, de natură penală, pentru destituirea președintelui.///Cu standarde vagi, aproape toate actele controversabile ale unui șef al Executivului pot fi socotite abuz de putere. De pildă, președinți au fost acuzați că au folosit politica externă, chiar și autoritatea de a declara război, pentru a-și promova interese electorale. Predecesorii lui Trump au acționat deseori din motive amestecate, care combinau interesul partizan, personal, și cel național", a susținut - contrar consensului constituționaliștilor și propriei sale opinii din 1999 când subiectul era un președinte Democrat - apărătorul de cauze disperate,  profesorul emerit de la Harvard, Alan Dershowitz.