Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Soarta politică a președintelui SUA se tranșează săptămâna aceasta. Dezbateri finale în Senat

trump.jpg

Image source: 
© REUTERS/Joshua Roberts

Senatorii încep azi dezbaterile finale în procesul de destituire a lui Donald Trump, dezbateri ce vor fi urmate miercuri de votul care decide soarta politică a președintelui. Ar fi nevoie, pentru condamnare și scoatere din viața politică, de 67 de voturi din 100, în condițiile în care balanța senatorială actuală este 53 - 47 în favoarea Republicanilor. Verdictul este deci o simplă formalitate, fapt devenit și mai evident vineri când o majoritate simplă s-a pronunțat împotriva audierii de noi martori.

Corespondentul RFI Radu Tudor relatează din SUA:

 

51 la 49. S-a precipitat astfel, în ziua a 11-a,  sfârșitul procesului din Senat și, cred mulți, al experimentului democratic american.

51 de senatori, toți Republicani, au înțeles să se ferească de adevărul care-i împresoară, care vine în cadența beethoveniană a fatalității din multiple direcții, prin acte de conștiință sau demersuri juridice, spărgând blocada informațională a unei Administrații fortificate întru tăinuirea adevărului. 

"Senatorii Republicani care au votat vineri să suprime probele încă ne-examinate ale conduitei delictuale a președintelui  Trump au calculat probabil că mânia unui președinte răzbunător e mai periculoasă pentru carierele lor decât opinia  populației care, cum arată  sondajele, era cu o  majoritate covârșitoare în favoarea convocării de martori" , specula sîmbătă într-un editorial cotidianul New York Times.

"Un proces de destituire fără martori și documente este o perfidie. E o cumplită tragedie, greu de surmontat.  America își va aminti de această zi în care Senatul nu s-a ridicat la înălțimea responsabilității sale, a întors spatele adevărului, s-a dedat la un proces trucat. Dacă Trump e achitat, achitarea n-are nici o valoare', lamenta liderul minorității Democrate, Chuck Schumer.

Dosarul masiv întocmit de anchetatorii din Cameră arată deja, fără putință de tăgadă, extorsiunea, șantajul în toată regula - nici un ban public american până când nu anunțați, voi ucrainienii, anchetarea fostului vice-președinte Joe Biden - la care s-a dedat, practic în văzul și auzul lumii, președintele Statelor Unite. 

Asupra faptelor n-a existat fărîmă de îndoială, și nici avocații cei mai înverșunați ai  lui Trump, înlăuntrul sau înafara aulei Senatului, n-au încercat să le conteste. În timpul procesului,  s-a îngreunat și mai mult povara pe conștiința și reputația celor care au ales să nu privească adevărul în față.   Au ieșit în spațiul public dezvăluiri din cartea în curs de publicare a fostului Consilier pentru Securitate Națională John Bolton,  care-l plasează pe Trump la manetele extorsiunii încă din luna mai 2019, iar unul dintre căuzașii urzelii prezidențiale, Lev Parnas, a revenit cu detalii privind rechemarea ambasadoarei americane la Kiev, Marie Yovanovich, pentru a "stimula" bunăvoința și memoria anti-Biden a unui procuror local, operațiune care s-ar fi desfășurat cu implicarea sau știința vice-președintelui Pence, a miniștrilor justiției și externelor,  a doi parlamentari Republicani, deputatul Devin Nunes și  senatorul Lindsey Graham - care au șezut, imparțial ca tot trumpianul, la anchetarea și respectiv judecarea președintelui - și a principalului apărător al lui Trump în instanță, Pat Cipollone, semnatarul notoriei scrisori datate 8 octombrie 2019 în care este anunțată negru pe alb decizia Executivului de a boicota ancheta parlamentară.

"Încă o dată, cred că baza întregului caz este șubredă, ca să mă exprim elegant. Ce complică și mai mult lucrurile, pentru americanul de rând, este că ne aflăm în zorii unui nou sezon electoral. Și totuși vorbim despre demiterea unui președinte. La început au invocat urgența, Democrații.  Voiau să termine înainte de Crăciun, pentru că, susțineau, siguranța națională e în joc. După care au tărăgănat-o 33 de zile până au predat ștafeta Senatului", le-a potrivit Cipollone, cel care a orchestrat, în rolul de consilier juridic al Casei Albe, obstrucția generalizată care a cauzat intârzierile. 

Principala  bătălie procesuală s-a  purtat în jurul citării de noi martori, direct implicați dar împiedicați să apară de Executivul care a contestat sistematic  jurisdicția și legimitatea anchetei din Cameră. S-a sperat,  pe tot parcursul dramei senatoriale, că vor fi patru Republicani (minimul necesar)  dispuși să încline balanța . Speranțele au fost spulberate când la finele sesiunii de întrebări - răspunsuri de joi  reprezentanta Alaskăi, Lisa Murkowski,  și senatorul Lamar Alexander, care părăsește voluntar Senatul la sfârșitul acestui an, și-au anunțat, după o palpitantă chibzuință, răspunsul negativ.

"Pentru mine, întrebarea a fost dacă am nevoie de probe în plus pentru a  conchide că președintele a făcut ce-a făcut. Concluzia a fost:  nu. Cred că a greșit, nu trebuia s-o facă. Până la urmă, cine hotărăște? Alegătorii. Ce-a făcut e foarte departe de "trădare, mită și alte crime grave", criteriile arhitecților Constituției. Nu-i destul pentru ca Senatul să substituie judecata sa celei populare, la urne. Dacă Trump s-ar fi înhăitat cu Ucraina pentru a porni război împotriva Statelor Unite era altceva, putea fi destituit. Nu-i însă cazul", a explicat acesta din urmă. 

Această sforțare hiper-partizană de a muta granița permisibilului înspre discreționarul prezidențial s-a manifestat pe tot parcursul procesului, imună la precedent și greutatea probelor.

Spre sfârșit, crisparea pe poziții a celor două părți a devenit evidentă. Nici o concesie, nici o apropiere.

"Ingerința unui stat străIn în alegerile americane a fost considerată inacceptabilă de la începuturile națiunii. E greșit, e corupt și nelegiuit, e un abuz de putere, un motiv de inculpare și înlăturare de la putere", a repetat fără oprire partea Democrată,  aici prin vocea deputatului Hakeem Jeffries, în vreme ce apologeții făptuirii lui Trump n-au încetat să invoce vicii de formă, să-l bălăcărească pe candidatul  Biden, și să înfiereze tentativa acuzării de a nesocoti dreptul suveran al americanului de rând de a-și alege un președinte pe măsură.

"Am asistat, în ultimele zile, la o prăbușire în nebunie constituțională. Acum aproape 50 de ani, am avut un lider care spunea, "dacă o face președintele, e legal". E vorba, desigur, de Richard Nixon. N-am învățat oare nimic în ultima jumătate de secol?  Dacă președintele crede că-l ajută la realegere, e în interesul națiunii deci admisibil.  Suntem exact unde eram acum 50 de ani. De fapt, e mai rău, pentru că de astă dată acest argument poate fi acceptat. E normalizarea nelegiuirii. Dacă persistăm în această direcție, ne pândește nebunia", avertiza deputatul de California Adam Schiff.