Cazul Ditrău, departe de a fi închis

Ar fi o iluzie să credem asta. La fel cum ar fi prea simplu să punem cazul de la Ditrău numai pe seama propagandei-anti-migranți a guvernului de la Budapesta, care ajunge la locuitori prin toate mijloacele de informare, aproape fără vreun discurs alternativ.

Cazul are și o componentă socială. Evoluțiile din ultimele zile, dar mai cu seamă adunarea de sâmbătă, au scos la iveală nemulțumiri ale comunității legate de fabrica de pâine, mai precis de respectarea relațiilor de muncă. În ce măsură acuzațiile sunt adevărate rămâne să vedem – ministrul muncii a anunțat o investigație.

Dar această nemulțumire există, ea se află acolo și dacă a primit un răspuns de extremă dreapta este pentru că, într-adevăr, populația locală este de ani și ani bombardată cu astfel de idei, prin intermediul mass mediei din Ungaria, dar și a celei locale de limbă maghiară, ambele controlate cu mână de fier de Viktor Orban și oamenii săi.

În lipsă de altceva, oamenii au putut găsi răspunsurile la problema lor doar în retorica simplă a regimului iliberal, în care problema o constituie întotdeauna intrușii.

Nu că românii ar fi lipsiți de astfel de abordări, le-am văzut nu demult afișate chiar de diverse persoane publice, precum primarii din Iași sau Târgu Mureș, dar nu numai de ei. Există totuși, așa cum s-a văzut, o reacție din partea societății și a mass mediei. Dar din păcate, astfel de reacții și dezbateri ajung greu în zonele locuite preponderent de maghiari și aici ar trebui să ne punem întrebări cu privire la dialogul real existent între cele două comunități.

Există – de o parte și de alta – un sentiment periculos al lipsei de dialog și chiar al enclavizării. Există o problemă de ordin mai larg legată de accesul dificil al copiilor și tinerilor maghiari la limba română. De multă vreme, liderii comunității maghiare cer adaptarea programelor școlare, astfel încât acestea să facă mai accesibilă învățarea limbii române.

O bună cunoaștere a limbii române nu înseamnă că respectiva persoană nu mai este maghiar – dar dă o șansă în plus pentru reușita în viață. Și ajută la formarea unei gândiri autonome. A-l cunoaște mai bine pe cel din imediata vecinătate, a ieși în lume este primul pas pentru a accepta diversitatea acesteia.

Pe de altă parte, liderii comunității maghiare ar trebui să se întrebe dacă separarea completă a școlilor, pentru care au militat acerb încă de la începutul anilor 1990, a fost chiar ideea cea mai bună.

În orice caz, acea Europă despre care ne place să vorbim, o Europă socială, deschisă, o Europă a dialogului între culturi și comunități, este departe de a putea fi găsită la Ditrău și, probabil, în multe localități asemănătoare din regiune.

Iar aceasta este o problemă a României în general.

Dacă nu înțelegem că un dialog sincer între cele două comunități este astăzi necesar, atunci un episod de genul acesta se va putea repeta oricând, pornind de la cine știe ce alt pretext.

De aceea, cazul Ditrău nu se poate încheia aici.

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Toate Eurocronicile lui Ovidiu Nahoi: http://www.rfi.ro/tag/eurocronica