Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Bulgaria se mișcă spre euro, dar ce face România?

euro-sculpture-2867925_1280.jpg

Image source: 
pixabay.com

Săptămâna trecută, Parlamentul Bulgariei a adoptat o serie de amendamente la legea de funcționare a Băncii Naționale, cu scopul a facilita intrarea țării în mecanismul ratelor de schimb, așa-numitul ERM-2, cunoscut drept ”antecamera” zonei euro. Aceasta este mai mult decât o știre economică și financiară. Semnificația politică este foarte importantă.

Țara vecină, care a aderat la Uniunea Europeană odată cu România, la 1 ianuarie 2007, speră să intre în antecamera zonei euro până la sfârșitul lunii aprilie și să adopte moneda comună în 2023.

Bulgaria îndeplinește în prezent criteriile nominale pentru aderarea la mecanismul de schimb, care asigură că moneda statului candidat fluctuează în raport cu euro în anumite limite admise. Moneda naţională, leva, este deja legată de euro, deci stabilitatea este subînțeleasă. Inflaţia este scăzută, datoria publică, sub media din zona euro şi sub limita de 60% din PIB cerută de UE, iar bugetul înregistrează excedent.

Și guvernul Croaţiei a depus în iulie anul trecut o solicitare oficială pentru aderarea la zona euro. Cel mai nou membru al Uniunii ar dori aderarea la zona euro tot în 2023, ca și Bulgaria.

Să nu uităm că vecinii noștri de peste Dunăre au travesat în anii 1990 o perioadă extrem de dură. În 1996 inflația ajunsese la 500%, pentru ca în ianuarie 1997 să urce la 1.500%, iar în prima săptămână din februarie, la 3.000%.

Introducerea Consiliului Monetar, prin legarea monedei naționale de marcă și apoi de euro, în schimbul pierderii controlului național asupra politicii monetare, a adus stabilitatea. Dar cu un preț social și economic care se resimte până azi.

România, cu toate greutățile pe care le-a traversat, tot a dus-o mai bine decât Bulgaria în anii 1990. Ba chiar, în anii care au urmat aderării la Uniunea Europeană, ajunsese să atingă criteriile nominale pentru aderarea la zona euro. Din păcate, nu mai este cazul astăzi. În ultimii trei ani, inflația și deficitul bugetar au ieșit din criteriile zonei euro.

Dar să privim către aspectul politic, că tot s-au împlinit zilele trecute 28 de ani se la semnarea Tratatului de la Maastricht.

Începând cu semnarea acelui document, Uniunea Europeană a încetat să mai fie doar o Comunitate Economică, o piață comună și a devenit un proiect politic, dotat și cu o monedă comună.

Moneda euro este un proiect politic – și nu e nimic extraordinar în a spune asta. Toate monedele sunt proiecte politice. Monedele naționale sunt elemente ale suveranității, moneda comună este expresia unor suveranități puse în comun.

Politic vorbind, aderarea României la zona euro ar însemna racordarea deplină la proiectul european, nu doar ca parte în piața comună și subiect al fondurilor agricole și de coeziune, precum astăzi. Dincolo de comuniunea de valori, pentru România euro înseamnă apartenența la nucleul dur european, un câștig strategic remarcabil într-o regiune plină de amenințări, precum a noastră.

Orice fel de agresiune la adresa României ar deveni una la adresa întregii zone euro. Se pare că bulgarii și croații au înțeles mai bine aceste lucruri.

Judecând din această perspectivă, îndepărtarea României de la criteriile de aderare la euro a însemnat o vulnerabilizare din punct de vedere strategic.

Ar fi cazul ca politicienii să corecteze situația.

 

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Toate Eurocronicile lui Ovidiu Nahoi: http://www.rfi.ro/tag/eurocronica

Eurocronica lui Ovidiu Nahoi din 10 februarie 2020