Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Pagina de istorie: Bogata moștenite (simbolică) a lui Napoleon I

napoleon.jpg

Napoleon I, pictură de François Gérard, 1805
Image source: 
Wikipedia

În 26 februarie 1815, Napoleon Bonaparte evada din insula Elba, unde fusese exilat după înfrângerea sa în bătălia de la Leipzig. Evadarea împăratului francezilor a reaprins flăcările războiului, care cuprinsese Europa încă de la izbucnirea Revoluției franceze din 1789. Cea de-a doua domnie a lui Napoleon Bonaparte nu a ținut decât 100 de zile. Însă împăratul francez a lăsat o bogată moștenire simbolică, din care s-au alimentat revoluțiile care au cuprins Europa în secolul al XIX-lea.

Napoleon Bonaparte este una dintre cele mai cunoscute figuri istorice. S-a născut în 1769, în Corsica. Familia sa avea origini în mica nobilime italiană stabilită pe insulă în perioada în care Corsica era controlată de Genova.

Napoleon Bonaparte a fost trimis la o școală teologică pentru a învăța limba franceză, apoi a fost admis la academia militară din Brienne le Chateau. Au urmat studii la Școala Militară din Paris. În 1789, la izbucnirea Revoluției franceze, Napoleon Bonaparte era sublocotenent. Inițial, ar fi vrut să lupte pentru eliberarea insulei sale de sub dominația franceză, după cum scria chiar tânărul ofițer. În cele din urmă, s-a alăturat facțiunii iacobine.

Succesele militare i-au adus lui Napoleon Bonaparte avansarea rapidă în ierarhia militară. Un moment de glorie a fost reprezentat de asediul Toulonului. Napoleon Bonaparte, care avea gradul de locotenent-colonel, comanda artileria republicană care asedia portul răsculat și care beneficia de sprijinul englezilor. Victoria rapidă i-a adus gradul de general de brigadă, fără ca Napoleon Bonaparte să fi fost o zi colonel. El a primit comanda artileriei Armatei Franceze din Italia, unde și-a dovedit din nou calitățile de comandant.

După o serie de succese, în mai 1795, Napoleon Bonaparte s-a întors la Paris. Capitala Franței era cuprinsă de tulburări, iar iacobinii, care comiseseră excese înfiorătoare, au fost înlăturați de la putere. În locul regimului de teroare revoluționară iacobină, a fost instituit sistemul Directoratului, un sistem de conducere colectivă. Napoleon Bonaparte a devenit unul dintre susținătorii acestui sistem și a contribuit la înăbușirea unor revolte care puneau sub semnul întrebării legitimitatea noului sistem.

Drept urmare, Napoleon Bonaparte a devenit general de divizie, a primit comanda Armatei de Interior și a primit postul de membru al Directoratului. Era, astfel, unul dintre cei cinci oameni care conduceau Franța. A primit comanda Armatei din Italia. În urma noii campanii din Italia, el s-a umplut de glorie și de bani.

Ulterior a primit comanda unei noi armate franceze, în fruntea căreia a pornit la cucerirea Egiptului și a Siriei. Victoriile lui Napoleon Bonaparte au fost, însă, anulate, de înfrângerea catastrofală a flotei franceze, capturată de flota britanică.

În 1799, Napoleon Bonaparte s-a întors în Parisul cuprins de dezordine. A preluat puterea și a instituit o dictatură personală. Mai întâi, s-a proclamat consul, apoi, din 1804, împărat. Reformele sale au modernizat Franța, însă francezii s-au trezit atrași într-un șir interminabil de războaie cu Anglia, Spania, Prusia, Austria și Rusia. În cele din urmă, Napoleon a abdicat în 1814. S-a întors pe tron în 1815, însă doar pentru 100 de zile. Înfrânt definitiv în bătălia de la Waterloo, el s-a predat englezilor, care l-au exilat pe Insula Sfânta Elena, acolo unde împăratul francezilor a murit in 1821.

 

Rămâneţi alături de noi la Pagina de istorie pentru a afla poveşti din trecut, dar şi pentru că presa de azi este ciorna istoriei de mâine.

Ascultați rubrica ”Pagina de istorie” în fiecare zi, de luni până vineri, dimineața de la 7.50 și de la 9.55 și după amiaza de la 15.07, numai la RFI România

Toate edițiile rubricii Pagina de Istorie: http://www.rfi.ro/tag/pagina-de-istorie

Pagina de istorie din 26 februarie 2020