Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Migranții, semnalul că Erdogan vrea ceva de la Europa

Să ne amintim: în 2015 , peste un milion de oameni, în principal refugiați sirieni, dar și un număr nedefinit de migranți din Irak, Afganistan sau Pakistan au părăsit Turcia pentru a merge, pe ruta balcanică, în Germania, cu speranța de a obține azil .

 

Pentru a evita un dezastru umanitar la granițele sale, Berlinul a acceptat atunci să-i primească. Apoi, Uniunea Europeană a negociat cu Ankara un acord prin care aceasta din urmă oprea plecările de pe țărmurile sale și accepta să-i ia înapoi pe cei cărora li se respingeau cererile de azil. În schimb, Uniunea Europeană se angaja să ofere un ajutor financiar destinat să acopere o parte din costurile generate de prezența pe teritoriul turc a 3,5 milioane de refugiați sirieni. Astfel că Turcia a primit 6 miliarde de euro plătiţi în două tranșe. 

Acum, după mai multe amenințări de acest fel, Ankara spune să a deschis din nou porțile migranților către Europa. 

Spre deosebire de acum cinci ani însă, europenii sunt cu toții de acord să nu permită intrarea migranților pe teritoriul lor și, cel puțin pentru moment, granițele rezistă. Asta fiindcă și mijloacele europene de intervenție s-au îmbunătățit, există o pază de coastă mai bună, cooperarea în cadrul Frontex a fost dusă la un nivel mai ridicat.

Însă doar amintirea acelei crize, pe fondul fricilor generate deja de coronavirus poate genera efecte imprevizibile. Extrema dreaptă , la rândul ei, de-abia așteaptă să profite. E clar, Europa nu poate trăi mult timp cu această presiune. Să observăm totuși că zecile de mii de oameni care forțează în aceste zile granițele sunt o nimica toată pe lângă milionul din 2015. 

A spune acum că Turcia a deschis larg porțile pentru ieșirea refugiaților este, totuși, prea mult. Pare mai degrabă un semnal politic.

Dar ce vrea, de fapt, liderul de la Ankara?

Poate că încearcă să obțină o nouă finanțare din partea Uniunii Europene. Pusă sub presiune de forțele siriene sprijinute de Rusia în zona Idlib, Turcia se poate aștepta să mai primească un număr mare de refugiați de război. Pot fi chiar un million. Aceasta ar presupune eforturi logistice și financiare uriașe, probabil peste puterile unei țări a cărei economie a suferit mult în ultimii ani. Banii Uniunii Europene ar fi foarte folositori.

Poate că Erdogan încearcă să obțină sprijinul puterilor europene în lupta tot mai dificilă pe care o are de dus cu forțele siriene sprijinite de Rusia la Idlib. Ucidrea a 33 de militari turci a lovit din greu în prestigiul puterii de la Ankara. Turcia vrea satisfacție. 

Din punct de vedere militar, o susținere din partea Uniunii Europene a eforturilor turce în Siria este greu de imaginat. Dar poate că Erdogan are în vedere înăsprirea sancțiunilor europene împotriva Rusiei, ca represalii pentru susținerea Siriei.

Chiar și așa, șansele sunt slabe . Întrunirea consensului pentru menținerea actualelor sancțiuni este deja un subiect sensibil, în contextul unor voci – și nu doar de la extrema dreaptă – care le-ar dori ridicate. A pune acum problema înăspririi sancțiunilor – și asta, de dragul Turciei – este un scenariu puțin plauzibil.

Lui Erdogan îi rămâne, deocamdată, să acuze, în fața propriului popor, ingratitudinea Europei. Iar Europa înțelege încă odată – dacă mai era nevoie – că liderii autoritari sunt mereu o amenințare pentru stabilitatea regională. 

 

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Toate Eurocronicile lui Ovidiu Nahoi: http://www.rfi.ro/tag/eurocronica