Pentru liderii românilor ardeleni, anul 1892 era unul de bilanț; se împlineau 25 de ani de la Ausleigh. Este vorba de compromisul dintre Viena și Budapesta prin care Imperiul Austriac era transformat în Imperiul Austro-Ungar. Acest compromis a avut drept rezultat încorporarea Marelui Principat al Transilvaniei în Regatul Ungariei.
Ausleigh-ul a avut drept rezultat anularea legilor referitoare la egala îndreptățire a românilor din Transilvania, votate de Dieta de la Sibiu. De asemenea, compromisul a însemnat debutul unei politici agresive de maghiarizare a tuturor naționalităților din regatul maghiar.
În aceste condiții, conducerea Partidului Național Român l-a mandatat pe avocatul Iuliu Coroianu să redacteze un document prin intermediul căruia să solicite drepturi politice pentru românii ardeleni. Documentul, numit Memorandum, a fost aprobat de participanții la conferința extraordinară a Partidului Național Român din 13 martie 1892.
O delegație a Partidului Național Român, care nu recunoștea încorporarea Marelui Principat al Transilvaniei în Ungaria, a mers la Viena, pentru a-i înmâna Memorandumul împăratului Franz Jozef. Pentru că liderii românilor ardeleni i-au adresat documentul în calitatea sa de împărat austriac, nu în cea de rege al Ungariei, documentul a fost trimis nedeschis Guvernului din Budapesta, care l-a trimis, de asemenea, nedeschis, liderilor Partidului Național Român. Drept urmare, aceștia au decis să îl publice în presă.
Memorandumul a declanșat o avalanșă de articole critice în presa internațională. Drept urmare, liderii românilor ardeleni au fost judecați și condamnați la închisoare. În cursul procesului, președintele Partidului Național Român, Ioan Rațiu, a rostit celebrele cuvinte: ”Existența unei națiuni nu se discută, ci se afirmă!” Redactorul principal al Memorandumului, Iuliu Coroianu, a fost închis, alături de Ioan Rațiu, la Seghedin. A executat doi ani și opt luni de închisoare, până când împăratul Franz Jozef i-a grațiat pe memorandiști, la intervenția Regelui Carol I al României.
Perioada petrecută la Seghedin i-a schimbat ulterior viața lui Iuliu Coroianu. El s-a îndrăgostit de fiica lui Ioan Rațiu, Dorina. Drept urmare, Iuliu Coroianu a divorțat de prima sa soție, Cornelia, fiica protopopului greco-catolic de Morlaca și s-a căsătorit cu Dorina Rațiu. Iuliu Coroianu a rămas o personalitate de prim-rang a românilor ardeleni. În 1918, a fost ales deputat în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia. Între 1918 și 1920, a fost ministru al Agriculturii în Consiliul Dirigent al Transilvaniei, condus de nepotul său de soră, Iuliu Maniu. De asemenea, din 1919, Iuliu Coroianu a devenit senator al Regatului României. A murit în anul 1927, la Cluj.
Rămâneţi alături de noi la Pagina de istorie pentru a afla poveşti din trecut, dar şi pentru că presa de azi este ciorna istoriei de mâine.
Ascultați rubrica ”Pagina de istorie” în fiecare zi, de luni până vineri, dimineața de la 8.30 și de la 9.55 și după amiaza de la 17.20, numai la RFI România
Toate edițiile rubricii Pagina de Istorie: http://www.rfi.ro/tag/pagina-de-istorie
Revista Presei
Top articole
