Cum ne infectează virusul dezinformării

Organismul anti-dezinformre al Uniunii Europene, EUvsDisinfo, remarcă în analiza publicată la 16 martie, faptul că una dintre temele predilecte ale paginilor pro-Kremlin este cea potrivit căreia coronavirusul este mai puțin dăunător decât gripa sezonieră. Că ar fi doar o farsă menită a crește profiturile industriei pharma sau a le oferi liderilor occidentali ocazia să limiteze libertățile cetățenilor.

În alte postări ni se spune, dimpotrivă, că virusul este un eveniment care va pune capăt civilizației așa cum o știm. Că va duce la apariția mai multor regiuni ale lumii relativ închise sau la o domnie a haosului, de tipul filmelor din seria Mad Max.

În alte articole, virusul este o armă biologică puternică, folosită de SUA și britanici sau chiar de opoziția din Belarus. Sau molima a fost demult prezisă de clarvăzători precum Baba Vanga sau Nostradamus .

Veți fi remarcat probabil că poveștile vânturate se bat adesea cap în cap. Așadar, este acest virus o bagatelă mult exagerată sau apocalipsa este deja aici?

N-ar trebui să fiți surprinși. Pentru ei, nu contează firul logic sau valoarea de adevăr a afirmațiilor. Contează doar să semene confuzie și diviziune în societățile occidentale.

Dar de ce publicațiile pro-Kremlin folosesc toate teoriile conspiraționale posibile și toate minciunile flagrante?

Organismul european de luptă împotriva dezinformării, EUvsDisinfo, estimează că propaganda pro-Kremlin încearcă nu să „vândă o idee”, ci mai degrabă să arunce publicul în confuzie.

Apărătorii Kremlinului – sunt și pe la noi dintre aceștia – vor sări imediat să spună că presa de stat rusească nu face altceva decât face toată presa occidentală: furnizează informații și analize, doar că dintr-o altă perspectivă.

Fals.

Jurnaliștii de la publicațiile de renume verifică și răsverifică atent surse și date, în timp ce publicațiile de dezinformare răspândesc așa-numitele „fapte alternative” și caută să arunce publicul într-o ceață de falsuri care ascunde faptele. Dar și să ocupe „golurile” de informații. Acolo unde există un deficit de informații sau de explicații oficiale vin ei cu minciunile.

Într-o societate democratică, orice informație sau comunicare, chiar și venită din partea autorității, poate fi supusă verificării, îndoielii, criticii.

Într-un stat autoritar, nu contează valoarea dde adevăr a informației ci măsura în care folosește sau nu autorității. Contestarea declarației oficiale înseamnă contestarea statului și mai ales, a liderului.

De ce vorbim despre toate acestea acum? Pentru că trebuie să prevenim și răspândirea virală a dezinformării. Să ne spălăm mâinile, să rămânem acasă dar să ne menținem și mintea limpede.

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Toate Eurocronicile lui Ovidiu Nahoi: http://www.rfi.ro/tag/eurocronica