Oare UE chiar nu ajută în criza coronavirusului?

O sumă de 37 de miliarde euro a fost alocată de Comisia Europeană, pentru soluții de urgență în plan medical şi ajutor pentru întreprinderile în dificultate. În cadrul acestei măsuri, peste un miliard de euro revin României.

Apoi, peste 267 de milioane euro au fost orientate către cercetarea europeană pentru producerea unui vaccin anti-coronavirus.

În plus, Comisia a acceptat modificarea normelor privind ajutorul de stat şi deficitul bugetar, astfel încât statele membre să poată sprijini direct agenţii economici loviţi de efectele crizei sanitare. Și aici, fiecare stat membru poate merge cât de departe îi permit finanțele și ... deficitul bugetar.

Pentru prima dată, Uniunea Europeană a organizat achiziția centralizată de echipamente medicale și tot pentru prima oară și-a constituit o rezervă strategică de echipamente medicale.

Mulți se vor întreba cum de asemenea lucruri nu existau până acum. Ei bine, nu existau. A trebuit să vină o criză din care să învățăm că este mai bine să acționăm împreună. Așa cum a trebuit să vină o criză financiară pentru a învăța că trebuie să avem o coordonare la nivel bugetar și în practicile bancare.

Dar dacă vorbim de bani, montajul pus la punct de Banca Centrală Europeană este și mai impresionant: un total de 970 de miliarde euro pentru susţinerea economiei celor 27 de state membre, prin cumpărarea de obligaţiuni publice sau private și titluri de stat. Plus 40 de miliarde euro de la Banca Europeană pentru Investiții pentru completarea necesarului de echipamente medicale şi susţinerea IMM-urilor.

Și, pentru că a fost vorba despre Italia, țara cea mai lovită de criza coronavirusului, economia italiană va fi parte a unui plan separat de ajutorare din partea instituțiilor europene, în afară de sumele ce-i revin în cadrul măsurilor dispuse până acum.

Sunt aceste măsuri suficiente? Nu putem ști. Și asta, din simplul motiv că încă nu se știe care va fi până la urmă amploarea crizei și mai ales care vor fi consecințele în plan economic și financiar. Ne putem aștepta în lunile viitoare la noi măsuri de stimulare, mai ales atunci când se va pune problema reluării activității economice.

Mai știm însă un lucru: că dacă noi, cetățenii Uniunii Europene, dorim mai multă acțiune din partea instituțiilor europene, atunci trebuie să le dăm acestora și atribuțiile necesare.

Politicile de sănătate sunt apanajul statelor membre. Dar, ca și în criza financiară, s-a văzut imediat că o criză sanitară generalizată nu mai ține cont de limitările din tratate și mai mult, afectează și alte domenii, cum ar fi cel financiar-bugetar, concurența sau libera circulație.

Și atunci, din două, una. Fie permitem ca statele să pună în comun o parte din suveranitate și în domeniul sanitar așa cum s-a întâmplat cu politicile bugetare și sectorul bancar, după criza financiară. Fie nu permitem, dar atunci nici n-ar trebui să mai avem mari așteptări din partea instituțiilor europene .

Iar întrebarea este dacă nu cumva cei care astăzi reclamă zgomotos inacțiunea Uniunii Europene – deși, după cum am văzut, nu e vorba de așa ceva – nu sunt și primii care, altfel, susțin naționalizarea artibuțiilor și acuză, la fel de zgomotos, amestecul Bruxelles-ului în treburile statelor membre.

Așadar, ce vrem cu adevărat?

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Toate Eurocronicile lui Ovidiu Nahoi: http://www.rfi.ro/tag/eurocronica