Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Și dacă Europa nu este un drum cu sens unic?

sens.png

Image source: 
pixabay.com

De la debutul crizei coronavirusului, am vorbit de mai multe ori în această rubrică despre răspunsurile la nivel european, chiar venite după o scurtă perioadă de derută.

Am vorbit despre cum se ajutorează între ele statele membre, despre sute și sute de miliarde de euro disponibilizate de instituțiile europene, despre fonduri alocate cercetării.

Ar putea părea că ieșirea din criză se va face cumva de la sine, ca într-un marș triumfal, prin contribuția tuturor. Dar nu este obligatoriu să se întâmple asta. Se poate și altfel.

Construcția europeană a suferit avarii majore în doar câteva săptămâni.

Piața unică, fundamentul Uniunii Europene, a fost fracturată. Fluxurile economice și umane transfrontaliere s-au blocat, libera circulație a bunurilor și a forței de muncă a fost suspendată. Spațiul Schengen , deja avariat după atentatele teroriste și criza refugiaților, nu mai există.

Cine ar fi crezut că libertăți negociate cu greu, timp de decenii, vor fi afectate în asemenea măsură, în doar câteva săptămâni?

Ei bine, de la căderea comunismului încoace, am trăit cu această convingere că în lumea noastră, cel puțin aici, pe continentul european, mergem spre tot mai multă libertate, că Europa se integrează tot mai mult.

Noi, românii, am trecut de la vize la libertatea de a merge cu pașaportul, pentru 90 de zile, în Spațiul Schengen. Apoi am aderat la Uniunea Europeană și am ajuns să putem circula doar cu cartea de identitate și în sfârșit, am ajuns să putem munci și învăța oriunde.

Toate aceste libertăți par astăzi la fel de naturale precum aerul pe care-l respirăm.

Și dacă, totuși, drumul nostru nu este unul fără de întoarcere? Dacă, sub presiunea formațiunilor populiste și sub influența nefastă a dezinformării rusești, liderii vor consimți să rămână blocați într-o Europă medievală, a zidurilor și barierelor?

Experiența istorică europeană ne arată și consecințele. Egoismele naționale stimulează populismele, demagogia, dau apă la moară forțelor întunecare, guvernărilor autoritare. Pentru a-și menține legitimitatea, acestea încurajează sentimentele xenofobe, redeschid răni adânci ale istoriei, reaprind conflicte vechi. Este o lume în care cei mai puternici – state, guvernanți, dar și oameni, îi calcă în picioare pe cei mai slabi.

Nu cu mult timp în urmă, un clip publicitar imagina o călătorie cu trenul către Vest, întreruptă brutal de căderea Cortinei de Fier în Europa. Dincolo de controversele iscate în jurul acelui clip, un mesaj rămâne: Europa a mai cunoscut perioade în care zidurile s-au ridicat și libertățile au fost puse în paranteze.

Cine s-ar putea opune acestei tendințe înfricoșătoare? Europenii înșiși.

Europenii care, în imensa lor majoritate, au respins întotdeauna radicalismul și au susținut proiectul , chiar imperfect cum este.

Iar românii sunt și ei acolo. Cu foarte puțini ani în urmă, România a fost aproape de a fi deraiată de la destinul european, românii au simțit pericolul. Ei și-au manifestat în stradă apartenența la valorile europene și au oprit cursul periculos.

Europa se află astăzi într-un moment de cumpănă. Criza sanitară va trece. După aceasta, europenii vor avea mult de luptat pentru a-și aduce înapoi acasă Europa în care ei cred.

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Toate Eurocronicile lui Ovidiu Nahoi: http://www.rfi.ro/tag/eurocronica

 
Eurocronica din 9 aprilie 2020