Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Coronavirusul a revigorat relația franco germană - dar până când?

merk_macron.png

Angela Merkel și Emmanuel Macron la Berlin, 2017
Image source: 
Reuters via rfi.fr

A spune că Uniunea Europeană stă pe un soclu franco-german poate suna ca o banalitate. Sunt atâtea gesturi din ultimele decenii care au rămas definitorii pentru construcția europeană.

Cum ar fi Tratatul de la Elysée, semnat la 22 ianuarie 1963 de generalul de Gaulle şi cancelarul Adenauer, menit “să pună capăt unei rivalităţi seculare”. Sau simbolica strângere de mână dintre președintele Mitterrand şi cancelarul Kohl din 1984, de pe câmpul de luptă de la Verdun pentru a aduce un omagiu morţilor din primul război mondial.

Dar parcă în ultimul timp ceva nu părea în regulă cu motorul franco-german. Se simțea o lipsă de chimie de o parte și alta a Rinului, cu un președinte Macron impetuos, dar ale cărui inițiative europene se vedeau mai mereu primite cu un anume scepticism la Berlin.

Se loveau, cum se spune, de o ”merkelizare” - termenul inventat de jurnaliștii europeni pentru a desemna tactica favorită a cancelarei: aceea de a nu acționa după primul impuls și a absorbi crizele, mai degrabă decât a le ieși în întâmpinare. Ceea ce, evident, nu se potrivește cu stilul energic al tânărului președinte francez.

Să ne amintim că aceiași jurnaliști inventaseră, la un moment dat, numele de Merkozy, pentru a sublinia, din contră, compatibilitatea dintre cancelara germană și fostul președinte francez Nicolas Sarkozy.

A trebuit, iată, să vină criza coronavirusului pentru a observa că, totuși, motorul franco-german poate funcționa și la turație normală.

Parisul și Berlinul au cooperat strâns pentru a obține acordul privind eliberarea unui fond de ajutorare în valoare de 500 miliarde euro destinat zonei euro – un acord care la un moment dat părea sortit eșecului. Pare un lucru minor, dar nu e deloc așa. Un eventual eșec ar fi ajuns să pună în cauză chiar unitatea europeană.

Presa internațională relatează de altfel că Parisul și Berlinul au depus mari eforturi până să convingă Italia și Țările de Jos să accepte un compromis – și a evita astfel o criză de încredere la nivel european.

După cum dezvăluie ziarul Financial Times, Emmanuel Macron a discutat cu premierul olandez Mark Rutte, cerându-i flexibilitate. Iar Ministrul francez al economiei Bruno Le Maire și cel german al finanțelor, Olaf Scholz au avut la rândul lor numeroase întâlniri bilaterale cu miniștri din alte țări ca să faciliteze eventualitatea unui compromis.

Diplomați europeni citați de Financial Times afirmă că insistențele Parisului și Berlinului au asigurat sprijinul necesar pentru a se ajunge la un acord.

Evident că nu totul este la cotele cele mai înalte. Berlinului în mod sigur nu i-a picat bine faptul că Parisul a semnat scrisoarea celor nouă lideri europeni care cereau mutualizarea datoriilor prin emiterea de eurobonduri. Franța și Germania continuă să se situeze pe poziții diferite în această chestiune.

De asemenea, o mai veche inițiativă franceză, de înființare a unui buget comun destinat exclusiv zonei euro este în continuare neagreată în Germania.

Iar adevăratul examen va veni de-abia de aici înainte, când se va pune problema reluării activității economice. Și când întrebarea esențială va fi: cine și cum trebuie să plătească pentru efortul de redresare.

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Toate Eurocronicile lui Ovidiu Nahoi: http://www.rfi.ro/tag/eurocronica