Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Europa festivă la ora adevărului

acordul de la Paris 1951

O parte a Europei sărbătorește astăzi ziua victoriei asupra nazismului și se pregătește să sărbătorească mâine cei 70 de ani de la declarația lui Robert Schuman care a pus bazele actualei Uniuni Europene. Cele două zile festive au un gust amar în 2020 , în plină criză sanitară și economică. Europa nu este acum federația solidară anunțată în 1950, ci un mozaic mult mai complex de interese divergente și egoisme politice. 

8 mai ziua victoriei , urmată de 9 mai – în 2020 ele sunt mai departe date simbolice, dar criza sanitară interzice orice sărbătoare publică. Evenimentul porților deschise la instituțiile UE este anulat. 

Iar data de 9 mai este consecința triumfulului democrației și al păcii, este nașterea a ceva foarte îndrăzneț, anume o uniune de valori plecată de la ideea lui Robert Schuman: "o federație europeană indispensabilă prezervării păcii". 

Sunt 70 de ani de când la data de 9 mai 1950 ministrul francez de externe (de origine luxemburgheză)  Robert Schuman făcea această declarație vizionară. Si cu toate că UE de astăzi nu este o chiar federație europeană, pacea a fost totuși prezervată. 

Dar ce fel de UE avem astăzi? Criza sanitară nu este o explicație pentru derapajele democratice, lipsa de solidaritate și îngrădirea libertăților pe care o constatăm acum în UE. Ea este doar o scuză. 

Ungaria și Polonia se jucau deja de-a democrația și înainte de Covid19, spațiul de liberă circulație Schengen era deja pe sfert închis de la marele flux al migrației sudice din 2016, cât despre lipsa de solidaritate între state, în ultimii zece ani exemplele nu lipsesc. Criza bancară din 2009 urmată de criza greacă au dus la egoisme naționale, populism și îndepărtarea de valorile UE. 

Si care sunt acestea? Libertățile fundamentale, solidaritatea, democrația, pacea ca și pacea interioară. Sunt cuvintele prim ministrului italian Alcide de Gasperi, pronunțate în 1951, preluate astăzi de un politician cu mult mai putin carismatic, anume președintele Consiliului European Charles Michel. 

El declară acum că din aceastaa criză UE va ieși mai puternică dacă știe să întoarcă în favoarea sa problemele de moment.

Ce-i drept,  UE joacă acum cartea solidarității și lansează, pe bani publici, mari proiecte de achiziții de echipament medical și de protecție – criza sanitară o cere. 

Anunțul Comisiei Europene a distribuirii a 1.5 milioane de măști în 17 state membre (printre care România și în Regatul Unit!) vine tocmai astăzi ca un exemplu de o oarecare solidaritate. 

Dar între timp, frontierele interne ale spațiului Schengen rămân închise, Franța tocmai a anunțat că frontierele sale nu se vor deschide înainte 15 iunie. La asta, Comisia Europeană, care nu se poate impune de fapt în acest dosar, raspunde că a luat notă. 

Iar solidaritatea adevărată se lasă dorită. UE este pe cale de adopta un buget zis ambițios pentru următorii 7 ani, un buget de relansare economică – dorit de Comisia Europeană și de statele sudice și estice – dar probabil unul de austeritate – dictat de economiile nordice, singurele care au cu adevărat un cuvânt de spus.

Solidaritatea, libertățile fundamentale, democrația – adică  pe scurt "valorile europene" – sunt astăzi mai departe ca niciodată de spiritul capitalelor europene. 

Iar pentru tinerii eurocrați de la Bruxelles, care evoluează într-un mediu birocratic rupt de realitatea europeană și de istoria Uniunii, părinții fondatori ai construcției comunitare - Robert Schuman, Jean Monnet, Alcide de Gasperi sau Paul-Henri Spaak - sunt nume de clădiri, de obicei prescurtate, clădiri în care se desfășurau, înainte de criza actuală, reuniuni interminabile cu rezultate incerte. 

 
Corespondentul RFI la Bruxelles, Mihaela Gherghisan