România și Ungaria, ciocnirea a două iluzii

În primul rând, relația româno-ungară este esențială pentru stabilitatea regională. O bună relație între cele două țări este, până la urmă, un exemplu despre ce înseamnă Uniunea Europeană și NATO ca factori de menținere a păcii și stabilității.

În al doilea rând, Bucureștiul a marcat un punct important convingând partea ungară să negocieze continuarea, într-un fel sau altul, a programului de finanțare care se adresa direct etnicilor maghiari și comunităților maghiare din România.

Potrivit dreptului internațional, un program pe teritoriul unui alt stat nu poate avea loc fără acordul explicit al acestuia din urmă. Un acord obținut de Ungaria ”din priviri” - le fostului ministru român de externe, Teodor Meleșcanu - așa cum susținea ministrul Szijjártó - este, desigur, un nonsens în relațiile internaționale.

Surse diplomatice spun că argumentul principal al României pentru a tranșa chestiunea a fost totuși cel legat de Uniunea Europeană. Mai precis, faptul că acest program ar încălca regulile concurenței pe piața unică. Iar România urma să se adreseze Comisiei Europene. Ungaria, deja fără prea mulți prieteni și avocați la Bruxelles, a cedat.

Pentru ca programul să poată fi reluat, Bucureștiul cere acum ca acesta să nu aibă aspect etnic, deci să fie accesibil tuturor cetățenilor români, fără discriminare.

Dar trebuie să vedem aici și cealaltă față a monedei. Unii analiști de la noi descriu programul ungar drept un element de de-suveranizare a României. Întrebarea este dacă nu cumva statul român însuși nu a contribuit la o ”insularizare” a comunității maghiare.

Județele Harghita și Covasna meritau investiții mai mari în infrastructură, elevii maghiari meritau programe speciale pentru învățarea limbii române. Presa de limbă maghiară din România merita să fie susținută în mod special, pentru a nu ajunge la mâna unei fundații controlate de FIDESZ. Cu ce rezultate, s-a văzut în cazul Ditrău, când locuitorii au preluat exact narativul despre migranți al guvernului Viktor Orban.

În aceste condiții, blocarea programului financiar al Budapestei s-ar putea să aducă mai mult frustrare în rândurile comunității maghiare din România.

Diplomația română a făcut un pas necesar, dar acesta trebuie susținut, în plan intern, de o guvernare responsabilă. Cum spunea Nicolae Titulescu: ”Dați-mi o bună politică internă pentru a face o bună politică externă”.

În al treilea rând, toate aceste tensiuni vizibile în ultimul timp sunt expresia ciocnirii a două iluzii.

Una este cea întreținută la Budapesta, a nedreptății și revanșei istorice. Cealaltă, întreținută de la București, potrivit căreia etnicii maghiari ar trebui să fie atât de buni români încât să sară în sus de bucurie la 1 Decembrie.

N-ar strica să fim ceva mai pragmatici. Să înțelegem că nu putem trăi într-o sumbră permanentizare a istoriei. Să înțelegem, pe de altă parte, că diversitatea etnică și indentitară este o avere pentru România, nicidecum un handicap. Și să conștientizăm, totuși, faptul că suntem în secolul XXI.

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Toate Eurocronicile lui Ovidiu Nahoi: http://www.rfi.ro/tag/eurocronica