Pagina de istorie: Destinul Principelui Nicolae al României

Principele Nicolae al României a venit pe lume în anul 1903. Era fiul Principelui Moștenitor Ferdinand și al Principesei Maria ai României. Și-a petrecut copilăria pe Domeniul Regal Sinaia. A fost trimis să studieze la una dintre școlile de elită din Marea Britanie, Colegiul Eton.

În anul 1914, din cauza izbucnirii Primului Război Mondial, a revenit în țară, unde a cunoscut tragedia morții frățiorului său, Principele Mircea, precum și refugiul la Iași. În perioada în care fratele său, Carol, s-a căsătorit cu Zizi Lambrino și a renunțat la titlul și la prerogativele de principe moștenitor, au fost mai mulți lideri politici care i-au cerut Regelui Ferdinand I proclamarea lui Nicolae drept principe moștenitor.

După încheierea războiului, Principele Nicolae al României s-a întors la Colegiul Eton, pentru a-și termina studiile. În acea perioadă, mai mulți lideri maghiari, printre care contele Miklos Banffy, au cerut aducerea Principelui Nicolae pe tronul Ungariei. Ei pledau pentru apropierea României de Ungaria și chiar pentru crearea unei uniuni statale între cele două țări.

După finalizarea studiilor, Nicolae al României a urmat un stagiu în marina britanică, cea mai puternică din lume, în acea vreme. Tot în acea perioadă, în condițiile în care România și Polonia erau aliate apropiate, iar mareșalul Jozef Pilsudski lua în calcul restaurarea monarhiei în Polonia, Principele Nicolae era considerat drept un candidat serios pentru tronul polonez.

Însă, în 1926, după ce Carol a renunțat din nou la titlul de principe moștenitor, Parlamentul l-a proclamat principe de Coroană pe nepotul Regelui Ferdinand I, Mihai. Pentru că Regele României era grav bolnav, Ferdinand I a decis formarea unui Consiliu de Regență, care să conducă țara în eventualitatea în care Mihai ar fi devenit rege minor. Consiliul era format din Principele Nicolae, din patriarhul ortodox Miron Cristea și din președintele Înaltei Curți de Casație, Gheorghe Buzdugan.

Regele Ferdinand I a murit în 1927, iar Nicolae a devenit Regent. Nu și-a dorit niciodată această poziție, de aceea a susținut cu entuziasm revenirea fratelui său, Carol, în România. Acesta s-a încoronat Rege al României în 8 iunie 1930. Însă relația dintre cei doi frați s-a deteriorat rapid.

Nicolae al României avea o relație cu o doamnă, Ioana Doletti, care a divorțat de primul său soț și s-a căsătorit, în secret, în 1931, cu principele Nicolae. Carol al II-lea a cerut anularea căsătoriei, pe motiv că ea încălca statutul de atunci al Casei Regale. Cererea sa venea în contextul în care Carol al II-lea trăia cu amanta sa, Elena Lupescu. În cele din urmă, Nicolae și-a pierdut titlul de principe și a adoptat numele de Nicolae Brana, sub care a trăit în exil, până în 1942, când Regele Mihai I i-a redat titlul de Principe de Hohenzollern.

Carol al II-lea lua în calcul crearea unui titlu de duce de Snagov pentru fratele său, cu apelativul de Alteță Serenissimă, însă acest lucru nu s-a mai produs. Nicolae al României și-a trăit restul vieții în exil. S-a manifestat ca un opozant ferm al comunismului, iar unele dintre convingerile sale frizau extrema dreaptă. A finanțat numeroase proiecte culturale ale românilor exilați, până la moartea sa, intervenită în 1977. 

Ascultați rubrica ”Pagina de istorie” în fiecare zi, de luni până vineri, dimineața de la 7.55 și de la 9.55 și după amiaza de la 17.20, numai la RFI România

Toate edițiile rubricii Pagina de Istorie: http://www.rfi.ro/tag/pagina-de-istorie