Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Pagina de istorie: Black lives matter în variantă franceză

toussaint_louverture.png

Generalul Toussaint Louverture (1743-1803), conducătorul revoluției din Haiti, din 1783
Sursa imaginii: 
rfi.fr

În 1791, Adunarea Constituantă a Franței decidea abolirea sclaviei. Deputații francezi stabileau că orice invidiv, indiferent de rasă sau de culoare, este un om liber, înzestrat cu toate privilegiile oferite de dreptul natural. Această măsură era una cu adevărat revoluționară, însă ea privea doar metropola. În coloniile franceze, sclavia a fost abolită abia în 1848, cu excepția Madagascarului, unde a fost abolită în 1898.

Revoluția franceză a izbucnit în 1789 cu idealul de a proclama libertatea cetățenilor. Revoluționarii francezi, uniți sub lozinca ”Liberté, égalité, fraternité”, au ajuns la concluzia că libertatea universală este un ideal nobil, care merită să fie promovat.

Revoluția a avut ecouri imediate în Caraibe. Acolo, sclavii de culoare erau însuflețiți atât de ecourile Revoluției franceze, cât și de cele ale Revoluției americane. Mai întâi, revoluționarii francezi au decis să acorde cetățenia mulatrilor liberi, precum și negrilor eliberați după un stagiu în armata franceză. Decizia de a promova idealul libertății universale a fost întărită de sosirea în Europa a unei delegații haitiene, formată dintr-un negru, un mulatru și un alb.

În Haiti, pe atunci cea mai bogată colonie franceză din Caraibe, a fost trimis un comisar revoluționar iacobin. Acesta s-a gândit să îi folosească pe negri contra proprietarilor de plantații, care aveau vina dublă de a fi albi și regaliști. Acest comisar iacobin le-a promis negrilor arme și libertate, dacă luptă de partea Revoluției. Acest apel a avut un ecou slab, pentru că haitienii erau interesați mai degrabă de lucruri concrete decât de concepte juridice abstracte. Ei doreau, de exemplu, trei zile libere pe săptămână sau grădini mai mari pentru folosul propriu.

Însă revoluția din Haiti a izbucnit cu adevărat atunci când un generalul negru, el însuși fost proprietar de sclavi, a preluat conducerea insulei. Este vorba de Toussaint Louverture, care a luptat nu doar împotriva regaliștilor, ci și împotriva britanicilor, care aveau propriul lor imperiu colonial. Revoluționarii de la Paris au salutat cu entuziasm mișcarea condusă de Toussaint Louverture, pe care l-au numit guvernator al insulei.

Treptat, acesta s-a transformat însă într-un dictator care dorea puterea absolută. A pretins să fie numit guvernator pe viață și să aibă dreptul să își numească el însuși moștenitorul. Excesele lui Toussaint Louverture l-au determinat pe Napoleon Bonaparte să trimită în Haiti o forță expediționară, pentru a restabili ordinea în insulă. A urmat un război sângeros. Toussaint Louverture le-a cerut negrilor să îi ucidă pe toți albii, pentru că albii l-au ucis pe Isus Cristos. În lupte, au pierit 18 generali francezi, inclusiv cumnatul lui Napoleon Bonaparte, Leclerc. În cele din urmă, Haiti și-a câștigat independența, în 1804, sub succesorul lui Toussaint Louverture, Jean-Jacques Dessalines. A urmat o succesiune de regimuri autoritare, care au transformat Haiti-ul într-una dintre cele mai sărace țări din lume. Primele alegeri libere au fost organizate abia în 1990, însă și acestea au fost urmate de o lovitură de stat și de un război civil.

Ascultați rubrica ”Pagina de istorie” în fiecare zi, de luni până vineri, dimineața de la 7.55 și de la 9.55 și după amiaza de la 17.20, numai la RFI România

Toate edițiile rubricii Pagina de Istorie: http://www.rfi.ro/tag/pagina-de-istorie