Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Pagina de istorie: Cum a rupt Africa de Sud lanțurile apartheidului

mandela_apartheid.png

Nelson Mandela pe un poster cu mesaje de susținere de la simpatizanți, Pretoria, iulie 2013
Image source: 
Reuters via rfi.fr

În 1945, Germania nazistă era forțată să capituleze în fața Națiunilor Unite, iar ura de rasă promovată de ideologia nazistă primea o lovitură însemnată. Printre soldații Națiunilor Unite care luptau împotriva rasismului nazist se numărau și cei care reprezentau Africa de Sud. Dar soldații sud-africani, care au sângerat pe frontul european, s-au întors într-o țară care punea în scenă un experiment ce contrazicea integral idealurile de libertate, egalitate și fericire pentru care ridicaseră armele.

Africa de Sud și-a cristalizat identitatea în cursul luptelor dintre coloniștii buri, de origine olandeză, și britanici. Victimele colaterale ale acestei înfruntări au fost autohtonii negri. Treptat, burii și britanicii s-au aliat pentru a menține controlul asupra populației de culoare, majoritară în dominionul Africii de Sud.

Autohtonii africani erau discriminați în mod sistematic, însă nu exista un sistem juridic care să legifereze această practică. În 1948, lucrurile s-au schimbat. Partidul Naționalist, aliat cu Partidul Afrikaans, a câștigat alegerile. Sub influența unor pastori protestanți radicali, noua coaliție majoritară a decis că fiecare individ trebuie să aibă drepturile cuvenite rasei sale. Însă, în realitate, noua legislație nu era despre drepturi, ci despre abolirea lor pentru majoritatea sud-africanilor.

Sistemul juridic creat de albii protestanți rasiști din Africa de Sud a primit numele de apartheid, adică ”separare” în limba afrikaans, dialectul olandez vorbit în dominionul britanic. Aceștia au creat state independente, a căror menire era aceea de a oferi cetățenie negrilor. Apoi, rasiștii i-au deposedat de cetățenia sud-africană pe autohtoni.

Discriminarea lor era fundamentată juridic pe o aberație: aceea că autohtonii negri ar fi doar persoane cu altă cetățenie, aflate în tranzit în Africa de Sud, ori persoane care ar fi intrat fără viză în țară.

Potrivit unei legi promulgate în 1950, au fost create districte care erau rezervate albilor. De asemenea, au fost create zone separate pentru albi pe plaje, în spitale, în școli, precum și în autobuze. Negrii trebuiau să poarte documente de identitate în permanență asupra lor. În anumite orașe nu aveau voie să intre fără un permis special. Cu toate acestea, negrii reprezentau 80 la sută din populația Africii de Sud.

Ei puteau fi deportați pentru a face loc albilor. De exemplu, 60.000 de negri din Johannesburg au fost deportați în zona numită Soweto. În categoria locuitorilor de mâna a doua intrau și mulatri, precum și asiaticii.

În 1983, o reformă le-a permis tuturor acestora să aibă un parlament de culoare, subordonat parlamentului albilor. Această discriminare a dus la formarea Congresului Național African, care promova nesupunerea civică și organizarea de proteste publice. Uneori, adepți mai radicali ai Congresului Național African au organizat acte de violență, inclusiv acte de terorism.

Mulți dintre liderii Congresului au fost arestați, inclusiv eroul luptei pentru emancipare, Nelson Mandela. De asemenea, au existat albi sud-africani care, grupați în Partidul Progresului, s-au opus apartheidului.

Rasismul oficial a dus la izolarea internațională a Africii de Sud, care a fost nevoită să se retragă din Commonwealth. Presiunile interne și cele internaționale l-au determinat pe președintele alb Frederik de Klerk să deschidă negocieri cu liderul negru Nelson Mandela. A urmat o perioadă de tranziție care a dus la abolirea apartheidului. Nelson Mandela a fost ales președinte după Frederik de Klerk, iar cei doi lideri sud-africani au primit Premiul Nobel pentru Pace în 1993.

 

Rămâneţi alături de noi la Pagina de istorie pentru a afla poveşti din trecut, dar şi pentru că presa de azi este ciorna istoriei de mâine.

Ascultați rubrica ”Pagina de istorie” în fiecare zi, de luni până vineri, dimineața de la 8.30 și de la 9.55 și după amiaza de la 17.20, numai la RFI România

Toate edițiile rubricii Pagina de Istorie: http://www.rfi.ro/tag/pagina-de-istorie

 
Pagina de istorie din 23 iunie 2020