Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


CCR: Starea de alertă fără acordul Parlamentului e constituțională, nu și carantina prin ordin de ministru

Guvernul poate să instituie și să prelungească starea de alertă fără să ceară acordul parlamentului, a decis, joi, Curtea Constituțională. Judecătorii au stabilit însă că izolarea, carantina și internarea nu pot fi dispuse prin ordin al ministrului Sănătății.

Curtea Constituțională (CCR) a decis joi, că Guvernul poate instaura și prelungi starea de alertă fără a avea nevoie de încuviințarea Parlamentului. De asemenea, Curtea a decis că izolarea, carantina și internarea nu pot fi dispuse prin ordin de ministru întrucât s-ar încălca legea fundamentală. Este vorba despre instituirea carantinei pentru persoanele care intră pe teritoriul României din zonele afectate, ca măsură de prevenire și limitare a îmbolnăvirilor sau a măsurilor privind prevenirea și gestionarea situațiilor de urgență generate de epidemii, precum și bolile transmisibile pentru care declararea, tratamentul sau internarea sunt obligatorii. CCR a luat aceste decizii în urma sesizărilor Avocatului Poporului.

Renate Weber a atacat la Curtea Constituţională, la începutul lunii iunie, articolele din legea privind starea de alertă prin care se stabilesc contravențiile și amenzile pentru încălcarea legii. De asemenea, Avocatul Poporului a contestat și articolul potrivit căruia Parlamentul aprobă starea de alertă instituită prin Hotărâre de Guvern.

„O altă critică de neconstituţionalitate se referă la trimiterile din cuprinsul legii la norme legale inexistente în fondul activ al legislaţiei (art. 65, art. 66, art. 67). Astfel, prevederile adoptate în acest mod, şi anume prin trimitere la norme legale inexistente, aduc atingere dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, în privinţa clarităţii şi previzibilităţii legii", a arătat Avocatul Poporului, care consideră că prevederile care stabilesc nivelul amenzilor sunt neconstituționale pentru că ori sancționează contravenții al căror conținut nu e clar ori sancționează fapte care nu există.

De asemenea, Avocatul Poporului a sesizat CCR pe Ordonanța de urgență a Guvernului nr.11/2020 care prevede carantina pentru persoanele care vin din zonele afectate de pandemia de coronavirus.

„În cazul epidemiilor/pandemiilor sau situațiilor de urgență de sănătate publică internaționale declarate de Organizația Mondială a Sănătății, dacă exista un risc iminent pentru sănătatea publică, cu respectarea Regulamentului sanitar internațional (2005), la propunerea Grupului tehnic de experți ai Ministerului Sănătății, ministrul sănătății instituie carantina pentru persoanele care intră pe teritoriul României din zonele afectate, ca măsură de prevenire și limitare a îmbolnăvirilor”, se arată în articolul atacat la CCR.

În acest moment deciziile ministrului Sănătății privind carantinarea, izolarea și internarea rămân valabile, în pofida deciziei Curții Constituționale. Este explicația politologului Cristian Pîrvulescu: “ Ordinele ministrului sunt în vigoare și vor fi în vigoare până la publicarea în Monitorul Oficial. În România legea stabilește doar pentru viitor. Ele au fost prezumate constituționale până acum. Între timp, guvernul va găsi o soluție care să răspundă obiecției de neconstituționalitate. Altfel spus, nu prin ordine ale ministrului, ci prin hotărâri de guvern se va institui această stare specială. Deci vor trebui să găsească această soluție, mai ales că numărul de cazuri crește...la fel și în țările vecine...va trebui să ne protejăm inclusiv în ce privește cetățenii români care vin din străinătate și pentru asta există alte soluții decât ordinul ministrului. Acesta era sugerat de o lege a sănătății veche de 14 ani ( din 2006) care se dovedește acum, conținea un alineat care nu este tocmai constituțional. Nu este vădit neconstituțional dar nu este suficient de clar... “

Comunicatul oficial al CCR:

În urma deliberărilor, CurteaConstituțională, cu  unanimitatede  voturi,  a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.4 alin.(3) și (4), precum și ale art.65 lit.s), ș), art.66 lit.a), b) și c)în ceea ce privește trimiterile la art.65 lit.s), ș) și t) și ale art.67 alin.(2) lit.b) în ceea ce privește trimiterile la art.65lit.s),  ș)  și  t)  din  Legea nr.55/2020  privind  unele  măsuri  pentru  prevenirea  și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 sunt neconstituționale.

Curtea  a  constatat  că  sunt    întemeiate  criticile  formulate  de  Avocatul  Poporului reținând, în esență:

I.  Neconstituționalitatea art.4 alin.(3) și (4) din Legea nr.55/2020 în raport cu prevederile  art.1  alin.(4),  art.21,  art.52,  art.108 și art.126  alin.(6) din Constituție întrucât, prin aceste texte de lege:

-Parlamentul  cumulează  funcțiile  legislativă  și  executivă,  cu  consecința încălcării principiul separației și echilibrului puterilor în stat, consacrat de art.1 alin.(4) din Constituție;

-se denaturează regimul juridic al hotărârilor de Guvern, ca acte de executare a legii, cu consecința încălcării  art.108 din Constituție;

-se creează un regim juridic confuz al hotărârilor de Guvern, de natură să ridice  problema  exceptării acestoradela  controlul  judecătoresc, cu  consecința încălcării prevederilor art.21, art.52 și art.126  din Constituție, care consacră accesul liber la justiție, dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică și garantarea controlului judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, pe calea contenciosului  administrativ, cu excepția celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum și a actelor de comandament cu caracter militar.

II. Neconstituționalitatea art.65 lit.s), ș), art.66 lit.a), b) și c) în ceea ce privește trimiterile la art.65 lit.s), ș) și t) și art.67 alin.(2) lit.b) în ceea ce privește trimiterile la art.65 lit.s), ș) și t) din Legea nr. 55/2020 în raport cu dispozițiile art. 1 alin.(5) din Constituție, în componenta de calitatea legii.

Astfel, câtă vreme art.5 din Legea nr.55/2020 are un număr de 3 alineate, nu se poate determina care sunt instituțiile și autoritățile publice ”desemnate potrivit art. 5 alin. (4) lit.g)”, la care se referă art.65 lit.s) din aceeași lege și nici construcțiile, instalațiile sau amenajările, mutarea/dezmembrarea unor bunuri/mijloace mobile ori pentru inundarea controlată a unor terenuri, culturi, plantații sau păduri, ”stabilite potrivit art. 5 alin. (4) lit. h)” la care se referă art.65 lit.ș) din lege, pentru a stabili elementele constitutive ale contravențiilor la care se referă textele  legale menționate. Această imprecizie afectează, în mod corespunzător, și prevederile care trimit la art.65 lit.s) și ș) din lege, respectiv art. 66 lit.a) și b) și art.67 alin.(2)  lit.b), criticate de asemenea. Tot astfel, întrucât nu există lit.t) a art.65, dispozițiile  art.66 lit.c) și ale art.67 alin.(2) lit.b) care trimit la lit.t) a art 65, inexistentă, sunt, practic, fără obiect.