Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Un jihadist de origine franceză se destăinuie în fața instanței

terorist_siria_tyler_vilus.png

Tyler Vilus în fața instanței, Paris, 25 iunie 2020. Desen de Benoït Peyrucq
Image source: 
AFP via France24

La deschiderea procesului în instanță de la Paris, jihadistul de origine franceză Tyler Vilus, judecat pentru crime comise în Siria în perioada 2013-2015, a depus o lungă mărturie cu privire experiențele sale din Siria, fără a nega „angajamentul său față de Statul islamic”.

„Cu cât mă îndepărtam de frontiera turcă și mă apropiam de cea siro-irakiană, cu atât îmi întăream convingerile și avansam spre Jihad”, povestește jihadistul judecat joia trecută la Curtea de Apel din Paris.

Bărbatul în vârstă de 30 ani a depus o mărturie lungă, așa-zis „spontană” despre sejurul său în Siria, fără a nega nicio secundă „angajamentul său față de Statul islamic”. În schimb, a susținut că rolul său a fost minim în „dezastrul” cauzat de război.

Detalii numeroase

Tyler Vilus este foarte calm, volubil, își prezintă epopeea siriană ca și cum ar vorbi despre o călătorie; oferă multe detalii despre soarta unor prieteni sau a unui copil ars de viu. În mărturia sa, acesta „se duce pe pantele sumbre ale dosarului său” și rectifică câteva „informații oferite de Direcția generală pentru securitate internă”, serviciul de securitate francez.

Încă de la început, intenția lui este de a-și tatona terenul evitând în mod categoric orice legătură cu autorii atentatelor din 13 noiembrie 2015: a recunoscut faptul că a avut contact cu Abdelhamid Abaaout, „creierul” crimelor de la Bataclan și de la terasele pariziene, în schimb a negat că ar fi fost implicat în actele teroriste din Franța- de altfel nici nu este urmărit pentru acest lucru.

În schimb, afilierea sa la o organizație teroristă, dirijarea unui grup de soldați străini, „crimele” comise, prezența sa pe lângă „călăii” de la scena de execuție publică din orașul Shaddadi (din estul țării) în 2015 sunt faptele pentru care este judecat.

În prima sa mărturie spontană, Tyler Vilus afirmă vehement încă de la început: „Când am ajuns în Tunisia am început să fiu implicat”.

 

Disensiuni între facțiunile jihadiste din Siria

În vara anului 2011, tânărul convertit frecventează nebuloasa mișcare salafistă a primăverii arabe care a început în Tunisia. Recunoaște că a fost unul dintre manifestanții din fața Ambasadei americane, dar în septembrie 2012 nu a dezvăluit  nimic despre violențele petrecute.

Prima deplasare în Siria (octombrie-decembrie 2012) se înscrie în mod concret în parcursul său: „90% dintre bărbați care frecventau moscheea din Tunisia la care mergeam și eu, au plecat în Siria”.

„Am plecat pentru a lupta împotriva lui Bachar al-Assad, eram sigur că nu mă duceam ca să fac vreun act umanitar.” Tyler Vilus s-a alăturat unei brigade musulmane katiba de la o fermă unde a participat la antrenamente și la cursuri de arabă.

După o scurtă revenire în Tunisia, aceasta pleacă din nou în Siria. Brigada din care făcea parte „a subjugat Frontul al-Nosra” și se afla acum în „regiunea Alep din nord-vest”. Tyler Vilus descrie disensiunile dintre facțiunile jihadiste, care la acel moment erau departe de uniunea teritorială pe care hegemonia grupului Stat islamic o va impune după 2014.

Această evoluție îl face să ajungă la o concluzie: „Nu exista nicio forță politică capabilă să pună vreo presiune. Eu am făcut întotdeauna parte din forța militară, nu din cea politică.” Acest argument este extrem de semnificativ în ceea ce-l privește, fiindcă este acuzat că ar fi urmărit să încalce legea califatului și că ar fi supervizat execuțiile.

Tyler Vilus neagă afiliera sa la brigada „Al-Muhajireen” (brigada imigranților), un escadron responsabil cu torturile și execuțiile sumare, ai cărui membri sunt Abaaoud și viitorii kamikaze din Bataclan.

„Când vorbim despre muhajiroun, vorbim despre persoane de origine străină.  Nu același lucru putem spune despre katiba”, spune el enervat.  În ceea ce privește brigada de imigrați, aceasta este majoritar alcătuită din arabi saudiți. Francezii și belgienii „nu sunt majoritari”.

„O pură fantasmă”

După cucerirea Alepului, urmează Shaddadi. Acesta face ceea ce „știe deja”: „Mă ocup de combatanți, constat care este situația și o transmit mai departe unui judecător, urmând ca acesta să aplice sancțiunea”.

„Apar în videoul de execuție a celor doi soldați”, încheie acesta, această crimă putând să-l coste închisoarea pe viață. Acuzația îl pune în postura de supraveghetor, în calitatea sa de ”emir” și de membru al forței militare.

„Totul este o fantasmă”, afirmă el, pretinzând că se afla în fața moscheei la fel ca toată lumea, la intrarea principală, unde se fac execuții publice „pentru a menține presiunea asupra populației”.

În acel moment, spune el, „voiam să rămân în jihad dar să plec din Siria”. Repetă că a vrut să creeze un pretext pentru a începe o acțiune în Europa ca să poată pleca de acolo, singura „soluție” pentru a le scuti de griji pe cele două soții ale sale care au fost nevoite să rămână acolo.

Verdictul este așteptat la 3 iulie a.c.

 

Traducere de Smaranda Teodoriu, după France24