Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Ce bani așteaptă România de la UE și ce poate obține?

orban_guvern.jpg

Premierul Ludovic Orban la evenimentul de prezentare a Planului Național de Investiții și Relansare Economică, 1 iulie 2020
Image source: 
gov.ro

Planul de relansare economică prezentat de guvernul lui Ludovic Orban își propune un obiectiv îndrăzneț: creșterea convergenței reale, prin atingerea unui PIB pe cap de locuitor la paritatea de cumpărare standard de 87% din media UE 27, la orizontul anului 2025. Deci, foarte curând. Acum suntem la 69%.

Dacă și-ar atinge obiectivul, România ar deveni un adevărat campion al convergenței, termen prin care se desemnează procesul prin care regiunile și statele mai sărace se apropie de cele mai bogate.

Pentru ca acestea să se întâmple, esențiale sunt fondurile europene – România pur și simplu nu are resursele interne pentru a reuși un asemenea salt.

Iar în privința banilor care ar urma să vină, ne aflăm în mijlocul unei negocieri extrem de complicate, care precede summitul extraordinar din 17-18 iulie. Tema reuniunii o constituie planul de 1.850 de miliarde de euro anunțat de Comisia Europeană pentru refacerea economică a Uniunii.

Planul are două componente: instrumentul de redresare de 750 de miliarde de euro sub formă de subvenții și credite, din care României i-ar putea reveni între 31 și 33 de miliarde de euro.

O a doua componentă este chiar Bugetul – sau Cadrul Financiar Multianual 2021-2027, în valoare de 1.100 de miliarde de euro.

Ce așteaptă, așadar, România, de la aceste negocieri?

Palatul Cotroceni și-a făcut cunoscută poziția acum două zile, după o videoconferință bilaterală avută marți de președintele Klaus Iohannis cu președintele Consiliului European, Charles Michel.

Șeful statului a solicitat “flexibilitate sporită” și o creștere a transferurilor între fondurile politicii de coeziune – cu alte cuvinte, să avem o mai mare libertate de a schimba obiectivele cheltuirii banilor și a transfera fonduri către proiecte pe care le considerăm prioritare sau cu șanse mai mari de finalizare.

Vrem alocații mai mari în domeniul politicii agricole comune și apropierea nivelului între plățile directe pentru fermeri români și cele pentru fermierii din Europa de Vest.

În privința planului de redresare economică, dorim o pondere mai mare a fondurilor nerambursabile în raport cu împrumuturile, care ar trebui înapoiate într-o perioadă de 30 de ani

În discuții se mai află și Fondul pentru Tranziție Justă, asociat Acordului Verde (Green Deal), în care României i-ar reveni peste 4 miliarde de euro, pentru susținerea regiunilor cel mai grav afectate de tranziția ecologică.

România nu vrea ca banii să fie transferați automat în acest fond din alocațiile pentru coeziune, ci să fie vorba despre fonduri separate.

Toate aceste dorințe sunt, în mod evident, obiective de negociere și niciodată în asemenea discuții nu ți le poți atinge pe toate. Să nu uităm că flancul nordic al Uniunii Europene și-ar dori cam altceva. Și anume, mai puține fonduri pentru agricultură și coeziune, banii urmând a fi destinați susținerii inovației și noilor tehnologii. Mai multe împrumuturi în planul de recuperare economică și mai puține granturi. Și mai mult control asupra folosirii banilor, mergând până la suspendarea plăților în caz de abateri de la statul de drept.

Este bine, așadar, să nu uităm că deocamdată zecile de miliarde despre care vorbim – și pe care ne bazăm – sunt în negociere. Și vorbim despre o negociere dură, care s-ar putea să nu se încheie pe 18 iulie.

 

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Toate Eurocronicile lui Ovidiu Nahoi: http://www.rfi.ro/tag/eurocronica

Eurocronica din 2 iulie 2020