Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Refugiații germani din Danemarca, un capitol uitat al celui de al Doilea Război Mondial

refugiati_germani.png

Copii germani într-o tabără de refugiați din Danemarca, la sfârșitul celui de al doilea război mondial
Image source: 
AFP via rfi.fr

La 75 ani după al Doilea Război Mondial, Jorg Baden își amintește cu claritate sârma ghimpată și încercările lui de a-și strecura mâna pe sub ea  ca să poată culege flori din afara taberei de refugiați din Danemarca.

Experiența lui Baden- un capitol șters din istorie- a fost împărtășită de aproape 250 000 de nemți refugiați în Danemarca, țara vecină, după război.

Pe când avea între 5 și 8 ani, Baden- acum un neamț pensionar foarte tonic- a fost refugiat în Danemarca, după ce familia sa împreună cu zeci de mii de compatrioți au fugit din Germania pe măsură ce Armata Roșie se apropia de Berlin.

Din februarie 1945, Danemarca, atunci ocupată de naziști, a fost nevoită să-i primească pe refugiați, majoritatea fiind bătrâni, femei sau copii precum și soldați răniți.

Cruțată de conflict, această națiune scandinavă a fost destinația preferată a germanilor plecați pentru exil.

Cei mai mulți refugiați au ajuns cu diverse ambarcațiuni, unele dintre ele fiind distruse de către Aliați în Marea Baltică. Fugarii au ajuns în mai multe tabere amenajate provizoriu, amplasate pe întregul teritoriu al țării.

După data de 5 mai „ziua eliberării Danemarcei de către Aliați, rezistența daneză a realizat că pe teritoriul Danemarcei se aflau aproape 250 000 refugiați germani”, mai exact 5% din populație, declară John Jensen pentru Agence France Presse, istoric la Varde Museum.

Din teamă de a nu crea o minoritate germană cu prea multă influență, refugiații au fost transferați în tabere militare.

 

Jurământul lui Hipocrat, o variantă relativizată

Epuizați după călătorie și afectați de diverse boli, mulți refugiați au murit după ce au ajuns în Danemarca.

Unii dintre ei nici nu au primit asistență medicală, fiindcă Asociația Medicală Daneză a recomandat ca membrii ei să nu intervină.

„Se credea că dacă doctorii danezi îi ajutau pe refugiați îi ajutau indirect pe nemți, adică pe cei care au declanșat războiul”, spune Sine Vinther, istoric la Universitatea Roskilde.

Între 1945-1949, când ultimii refugiați au părăsit țara, 17 000 au murit, dintre care 13 000 au decedat doar în anul 1945 - 60% dintre ei erau copii în vârstă de până la 5 ani.

Conform lui Vinther, numărul acestora este mai mare decât cel al danezilor uciși în timpul ocupației.

Dar chiar și după sfârșitul ocupației, doctorii danezi au ezitat destul de mult să ofere ajutor.

„Pur și simplu nu-și puteau schimba imaginea pe care o aveau despre germani... Doctorii danezi și-au încălcat jurământul în această perioadă din istoria Danemarcei”, a declarat Vinther pentru AFP, la cimitirul Vestre Kierkegaard din Copenhaga, unde se odihnesc mai mult de 5 000 de refugiați.

Jorg Baden a fost unul dintre puținii norocoși care au primit ajutor. La vârsta de cinci ani s-a îmbolnăvit de difterie dar a fost spitalizat și tratat.

„O perioadă extrem de dificilă pentru mulți copii, dar eu am reușit să trec peste”, spune fostul profesor de istorie și engleză.

Își aduce aminte de evadarea în grabă a familiei lui din Warnemunde din nordul Germaniei și de călătoria periculoasă pe Marea Baltică pentru a ajunge la Haderslev în Danemarca.

 

Nedoriți

La sfârșitul lunii septembrie 1945, refugiații au fost transferați în tabăra de la Oksbol, care a primit aproape 37 000 refugiați, devenind astfel al șaselea cel mai mare oraș din Danemarca.

„Prima dată am fost cazați în grajduri de cai, ceea ce a fost bine...dar nu aveam foarte multă intimitate”, spune Baden.

„Tatăl meu a fost rugat să predea matematică...din acest motiv, am reușit să ne mutăm eu și familia într-o casă de piatră unde aveam o cameră pentru noi, apă și toalete unde se putea trage apa, lucruri importante ...”, explică Baden, acum în vârstă de 80 ani.

Taberele erau amplasate la marginea societății daneze, autoritățile propunându-și să-i „de-nazifice” pe refugiați.

„Ideea generală a fost reeducarea refugiaților într-o manieră mai democratică ...”, remarcă Jensen.

Conform lui Vinther, „refugiații aproape că au fost prizonieri”

„Danezii nu erau lăsați să interacționeze cu refugiații germani, refugiații germani nu era lăsați să învețe daneza sau să vorbească cu danezii, fiindcă nu trebuia nicidecum să aibă sentimentul de apartenență”, a adăugat aceasta.

Cu toate acestea, plecarea din Danemarca a durat mai mult decât se aștepta.

„Germanii doreau să se întoarcă în țară, dar nu au fost primiți în regiunile din care proveneau, așa că danezii au fost nevoiți să negocieze cu puterile aliate pentru a-i repatria”, a explicat Jensen.

Jorg Baden și familia lui au părăsit Danemarca și s-au mutat în orașul Duisburg unde și-a găsit de lucru în armata britanică, în septembrie 1947.

 

Traducere de Smaranda Teodoriu, după rfi.fr