Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Occidentul trebuie să înțeleagă mai bine islamul pentru a ajunge la un dialog cu Turcia (istoric)

coranul.png

Coranul
Sursa imaginii: 
pixabay.com

Vineri va avea loc prima rugăciune musulmană la Sfânta Sofia din Istanbul. Vechea basilică bizantină, transformată în moschee după cucerirea otomană a Constantinopolului în 1453, a devenit muzeu în 1934 ca urmare a deciziei lui Mustafa Kemal, creatorul Turciei moderne. La RFI România, istoricul Ionuț Cojocaru, specializat în probleme otomane și turce, explică semnificația momentului:

Ovidiu Nahoi: Liderul turc Recep Tayyip Erdogan a fost în vizită la ceea ce putem numi de acum moscheea Sfânta Sofia sau muzeul Sfânta Sofia transformat în moschee. Care este semnificația acestei vizite?

Ionuț Cojocaru: În primul rând, a vrut să transmită că el este cel care a hotărât și a pus în aplicare această decizie. El este liderul suprem în Turcia.

Nu îmi aduc aminte să îl fi văzut pe Recep Tayyip Erdogan în vizită la Sfânta Sofia în ultimii 10 ani de când eu citesc presa turcă zi de zi. E posibil să o fi făcut, dar nu s-a observat acest lucru. M-a impresionat PR-ul lui.

Oamenii l-au scos în evidență. Fotografiile de pe Twitter sunt doar cu el în centrul Sfintei Sofia. Cu alte cuvinte a mers acolo, s-a uitat să vadă cum merg treburile, a stabilit lista de invitați. Vineri vor fi între 1.000 și 1.500 de invitați care o să asiste la redeschidere moscheei. Vinerea este ziua sfântă la musulmani, cea mai importantă rugăciune din săptămâna în curs. De aceea s-a ales să fie redeschisă într-o zi de vineri. Iar el vrea să dea o imagine publică și turcilor și turcilor din afara țării și lumii întregi că se ocupă, că este atent cu acest lucru.

Așa cum spunea Bediuzzaman Said Nursi, unul dintre cei mai mari filozofi religioși ai Turciei moderne, Sfânta Sofia este simbolul cuceririlor. Iar el, în momentul de față, a mers în simbolul cuceririlor și vrea să dea un semnal de acolo că de acum înainte Turcia a îndreptat eroarea săvârșită de Mustafa Kemal în 1934 când a hotărât să o transforme în muzeu. Așa s-a și exprimat zilele trecute. Că ei nu transformă o biserică în moschee, ci transformă un muzeu în moschee.

O.N. : Turcia este implicată în multe conflicte regionale, în Siria, în Marea Mediterană unde este acuzată, pe de o parte că încalcă embargoul asupre Libiei, iar pe de altă parte că forează ilegal în zona de jurisdicție cipriotă. Turcia pare să pună gaz pe foc pe conflictul armeano-azer, încurajând Azerbaidjan să meargă înainte, existând posibilitatea să intre într-un conflict cu Rusia. Trebuie să ne temem de această atitudine?

I.C: Dincolo de cum îl percepem noi pe Recep Tayyip Erdogan, nu putem să îi negăm o calitate, anume că este un politician de top. Simte foarte bine momentul când trebuie să acționeze și are un tabloul aproape corect al liderilor din întreaga lume. Recep Tayyip Erdogan știe că atunci când acționează în Libia sau în Siria sau în zona Nagorno-Karabakh, liderilor europeni le trebuie foarte mult timp până să cadă de acord asupra unei decizii. Fructifică aceste lucruri.

Din punctul meu de vedere, el, în momentul de față, a pus capăt laicismului în Turcia și merge către o politică neo-otomanistă. Nu e niciun secret. Din 1994, de când a devenit primar al Istanbulului, Erdogan și-a dorit această politică. Oarecum este o idee a lui Turgut Ozal. De ce trebuie să meargă Turcia către Europa, să încerce să fie acolo și să fie băgată în seamnă, când își poate consolida rolul în zona islamică și să devină un model pentru lumea arabă?

Dacă mă întrebați pe mine, aici e o greșeală pentru că arabii nu îi văd pe turci drept un model. În această zonă contează foarte mult strategia lui Erdogan. El a ajuns primul în Libia. Uitați-vă acum câte probleme sunt în Libia pentru a-i tempera pe turci și a încerca să schimbe lucrurile acolo. Mă refer în special la Franța, Italia, Germania.

În ceea ce înseamnă relațiile cu Azerbadjan, se spune că sunt două state, o singură națiune. În Turcia și Azerbaidjan limba este asemănătoare în mare parte. M-am uitat la discursurile lui Recep Tayyip Erdogan și întotdeauna i-a asigurat pe azeri că va fi alături de ei, că Turcia este baza și indiferent ce se va întâmpla nu îi va părăsi în zona aceea. Este o bătaie foarte mare în zona Caucazului și contează foarte mult pentru că acolo sunt resurse. Asta este logica.

În partea cealaltă, cu Grecia, zilele trecute o moschee din centrul Greciei a fost atacată cu pietre. Trebuie să ținem cont de cum sunt relațiile turco-grecești, mai ales de când au pierdut Constantinopolul și apoi în epoca modernă, când s-a dezintegrat Imperiul Otoman, venirea la putere a lui Mustafa Kemal Atatürk și războiul greco-turc, pierderile suferite, pierderea Izmirului și a zonei grecești nu pot fi uitate la Atena.

De aceea și ideea apărută pe rețeaua de Twitter a unei agenții de știri din Turcia, că au rezolvat Sfânta Sofia, urmează Atena. Sunt convins că ei nu gândesc în felul acesta, dar vor să pună presiune pe Atena. Acele raiduri ale avioanelor în insulele grecești, problema cu migranții, problema cu așa zișii teroriști care s-au refugiat în Grecia, care sunt atribuiți mișcării Gulen, creează zi de zi contacte și presiune între turci și greci.

De aceea acum un an Erdogan s-a dus la Atena și a zis că ar vrea să schimbe Tratatul de la Lausanne, ceea ce ar însemna alte complicații, nu numai pentru Turcia, ci pentru toate statele riverane Mării Negre.

Turcia întinde foarte mult coarda pentru că își permite, într-un fel. Este și membru NATO și e pentru prima dată când statele membre NATO întâmpină o problemă reală. Acele rachete S400 pe care Turcia vrea să le cumpere – le-a achitat, dar nu sunt ajunse în Turcia complete din Rusia - crează o problemă reală în interiorul NATO. Problema este că noi suntem aliați, avem o strategie comună de apărare sau jucăm pe mai multe paliere în funcție de interesele contextuale și de moment?

În acest moment rachetele reprezintă una dintre probleme. Următoarea este cea cu Libia, unde nu se întâlnesc. Apoi este cea cu intervenția din Siria și așa mai departe. Nu mai zic de zona balcanică, unde Turcia are o influență în Bosnia, Kosovo și Albania.

O.N.: Cum ar trebuie să răspundă Occidentul, NATO, Uniunea Europeană?

I.C: Cred că occidentul ar trebui să fie conștient că islamul nu cadrează cu democrația. Nu este compatibil sub nicio formă. Totul este contextual.

În momentul de față, dacă mă întrebați pe mine, ar trebui să pună presiune pe Turcia prin blocarea acordurilor comerciale. Cred că Erdogan a anticipat oarecum acest lucru, dar nu e convins că Uniunea Europeană va merge până acolo, pentru că, în același timp, este conștient de importanța strategică a Turciei.

Ce ar însemna dacă Uniunea Europeană sau NATO ar lăsa Turcia la o parte? S-ar duce către zona rusă, s-ar duce către consolidarea alianțelor din zona cealaltă și ar fi mai multe probleme la granița estică a Uniunii Europene.

Este greu acum să mai încerci să mai remediezi un dialog cu președintele turc, după ce el a mutat atât de clar și de decisiv către zona Orientului Mijlociu.

Cred că ar trebui ca Uniunea Europeană să vorbească pe o singură voce. Să arate o anumită solidaritate a statelor creștine, de ce nu, în discuțiile cu Ankara. Altfel, Ankara va încerca să destabilizeze această voce, încercând să negocieze și cu Germania, pe de o parte și cu alte state din Uniunea Europeană, încercând să streseze Franța.

Știm foarte bine că din timpul lui Nicolas Sarkozy erau neînțelegeri între președintele francez de atunci și președintele actual al Turciei. Este un tablou complicat, dar cred că liderii europeni ar trebui să apeleze la specialiști să înțeleagă teoria, să înțeleagă și istoria islamului și civilizația islamică și mentalitatea acestora și modalitatea prin care se pot raporta și ajunge la un anumit dialog cu Turcia.

 
Istoricul Ionuț Cojocaru despre situația din Turcia, 23 iulie 2020