Etiopia: ”Marele baraj al Renașterii” de pe Nil provoacă tensiuni cu Egiptul și Sudanul

Dacă Egiptul „este un dar al Nilului”, cum spunea istoricul Herodot, în mod incontestabil Nilul este un dar și al Etiopiei- pe teritoriul căreia se află unul din principalele izvoare ale marelui fluviu. Iar fostul imperiu al Abisiniei profită de această prețioasă resursă naturală. Marți, Addis Abbeba a anunțat că rezervorul megabarajului hidroelectric a atins nivelul maxim de alimentare prevăzut pentru primul an. În timp ce barajul va funcționa la capacitate maximă, țara va deveni cel mai mare exportator de energie de pe continent.

Sub efectul mai multor ploi sezoniere, cantități suficiente de apă s-au acumulat pentru a putea testa primele două turbine. O etapă crucială pentru ca Marele baraj al Renașterii, situat în nord vestul Etiopiei, pe Nilul Albastru (care se intersectează cu Nilul Alb în Sudan, pentru ca apoi să formeze Nilul) să poată începe să producă energie. Hidroelectricitatea reprezintă o mare speranță de dezvoltare în regiunea estică (Cornul Africii), regiune privată de cărbune sau petrol și unde jumătate din populație nu are acces la electricitate.

„Un moment istoric care scoate în evidență angajamentul etiopienilor în favoarea renașterii țării noastre”, a declarat prim-ministrul etiopian, Abiy Ahmed, într-un comunicat citit la televiziunea de stat. „Am încheiat procedura de realimentare a barajului fără a leza pe nimeni”, a concluzionat laureatul Premiului Nobel pentru Pace dîn 2019.

Efecte greu de estimat

Dar ostilitatea din partea țărilor vecine este poate subestimată. Considerat cea mai mare instalație hidroelectrică din Africa, marele baraj este încă din 2011 o sursă de tensiuni între Egipt și Sudan. Cele două țări se tem ca barajul de 145 metri să nu le limiteze accesul la apă. Nilul Albastru este un afluent al Nilului iar Egiptul extrage 90% din apa dulce din acest afluent. Oponenții edificiului hidroelectric pun la îndoială și impactul asupra mediului înconjurător și social pe termen lung.

Este dificil de estimat care sunt consecințele acestui baraj asupra naturii. În acest stadiu, guvernul etiopian nu a realizat niciun document cu privire la impactul asupra mediului înconjurător și social al proiectului. În țara lui Negus, este dificil să deschizi o anchetă largă fără a te confrunta cu rezistența politică. În iunie 2011,  jurnalista etiopiană Reeyot Alemu a fost închisă pentru faptul că „a pus prea multe întrebări” cu privire la această chestiune.

Un lucru este sigur. În Etiopia, țară minată de diviziuni etnice, „marele baraj al Renașterii este unul dintre puținele subiecte care îi aduce împreună pe opozanții și partizanii prim-ministrului. Toți etiopienii susțin proiectul cu foarte mare fervoare”, estimează Alain Gascon, profesor onorific, specialist în probleme etiopiene la Universitatea Paris 8. „Proiectul nu a beneficiat de nicio finanțare externă, continuă cercetătorul. Este un obiectiv național finanțat în special prin subscripție. Numeroși membri ai diasporei au contribuit. În aceste condiții, Abiy Ahmed nu are altă opțiune decât să demareze funcționarea barajului dacă dorește să fie în continuare șef de stat”.

Un obiectiv strategic pentru Etiopia

În Egipt, Abdel Fattah al-Sissi trebuie să obțină și el concesii dacă dorește să rămână la putere. Motiv pentru care cele două țări s-au implicat în discuții interminabile începând cu 2011. SUA și Banca Mondială au încercat să încurajeze discuțiile ce vizează găsirea unui acord între cele trei țări în noiembrie 2019, dar negocierile tot nu reușesc să ajungă la o concluzie.

Alimentând rezervorul barajului, Etiopia a forțat ilucrurile, fără să țină cont de obiecțiile aduse la adresa acestei acțiuni. „Trebuie amintit faptul că în trecut, la semnarea tratatului de partaj al Nilului în 1929, apoi în 1959 între Egipt și Sudan, Etiopia a fost înlăturată de la masa negocierilor”, subliniează Alain Gascon. ”Astăzi, etiopienii nu au uitat acest eveniment și sunt pregătiți de orice. De absolut orice”.

Pe lângă opoziția Egiptului și a Sudanului, „trebuie recunoscut faptul că Etiopia a știut să desfășoare timp de decenii o muncă diplomatică minuțioasă și importantă alături de celelalte țări din regiune, care acum nu au niciun cuvânt de spus în ceea ce privește proiectul”, continuă profesorul. În paralel, proiectul etiopian este în perfectă conformitate cu convenția vizând partajul fluviului stabilită de ONU. Etiopia „și-a ferit așadar bine spatele”. În ceea ce privește Uniunea Europeană, aceasta nu are de gând să se implice în acest conflict.

Riscul unui conflict militar

Cu toate acestea, nu este exclus ca lucrurile să se înrăutățească. Egiptul, care are nevoie vitală de apă pentru a efectua irigațiile, va lua fără îndoială atitudine, crede profesorul. „Subiectul este din acest punct de vedere vital și nu ar fi o surpriză dacă generalul Sissi, dictator foarte prompt când este vorba de ofensive, susținut de Donald Trump, va bombarda Etiopia, provocând milioane de morți”.

Situația nu a ajuns încă în acest stadiu. Pentru moment, Etiopia nu caută decât să devină ”atelierul” Africii sau chiar al lumii. Dar nicio industrie nu este posibilă fără electricitate. Autoritățile etiopiene contează totodată pe vânzarea surselor de electricităte țărilor vecine precum Djibouti, Kenya sau Somalia pentru a crește economia țării, estimează Alain Gascon. Odată finalizat, barajul Renașterii va deveni al doilea cel mai mare baraj din Africa ca volum (după barajul de la Assuan din Egipt) și cea mai mare centrală hidroelectrică de pe continent.

Un proiect nu chiar supradimensionat această regiune, dacă privim îndeaproape estimările de la Institutul național de studii demografice (INSD), care prevede că populația țărilor de lângă Nilul Albastru și Alb se vor dubla până în 2050. Populația etiopiană va crește de la 110 la 180 milioane de locuitori, o creștere de aproape 60%

Traducere de Smaranda Teodoriu, după France24