Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Insulele Kurile: Suveranitatea Rusiei contestată și azi de Japonia

kurile.png

Image source: 
rfi.fr

Rusia va sărbători în septembrie 75 de ani de la victoria sovieticilor asupra Japoniei. În Orientul Îndepărtat, sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial a avut ca rezultat o extindere teritorială a URSS: armata Roșie a recucerit toată insula Sakhalin și a cucerit insulele Kurile, subiect de dispută cu Japonia încă din secolul al XIX-lea. dar suveranitatea rusă asupra acestor teritorii care delimitează Marea Ohotsk și Oceanul Pacific este contestată și astăzi de Tokyo, care solicită retrocedarea celor patru insule. Cele două țări încă nu au semnat un tratat de pace. Corespondentul la Moscova al rfi.fr a realizat un reportaj în aceste teritorii:

Locuitorii din Kurilsk sunt încântați: promenada pietonală de-a lungul mării este pe punctul de a fi finalizată. „De când drumul a fost asfaltat, a devenit periculos pentru copii. Mașinile circulă cu viteză!“, spune un localnic. Aproape de țărmul acoperit de spuma valurilor, vulcanul este înconjurat de nori groși ... De pe această alee asfaltată unde muncitorii înfruntă rafalele de vânt, panorama este spectaculoasă. Itouroup este cea mai mare dintre Insulele Kurile. Centrul său administrativ, Kurilsk, cuprinde majoritatea populației, băștinași și lucrători sezonieri, pescari.

Foto: Vedere din Kurilsk

De la inaugurarea aeroportului insulei în 2014, autoritățile regionale intenționează să facă din Itouroup o "mini-Kamtchatka", cu referire la această peninsulă vulcanică din Extremul Orient rus, o destinație mitică care atrage excursioniști din întreaga lume. Administrația locală nu prea crede în acest mit, deoarece cunoaște obstacolele în calea dezvoltării insulei, necesitatea obținerii unei autorizații speciale pentru a ajunge aici, lipsa infrastructurii esențiale, dar și lipsa investițiilor din partea japonezilor. "Suntem pe punctul de a ajunge la un acord cu ei, dar ne refuză condițiile", spune Vladimir Degtariev, șeful administrației.

 

O provocare demografică

Cu alte cuvinte, japonezii refuză orice pretenție teritorială a rușilor asupra arhipelagului Kurile. În ciuda prestațiilor sociale garantate - furnizarea de locuințe, creșterea treptată a salariului și altele -, insula se luptă pentru a atrage locuitori: climatul este dur și prețul alimentelor este exorbitant. Pe aceste teritorii izolate, provocarea demografică reprezintă totuși o problemă de suveranitate. Zboruri regulate conectează acum Itouroup și Kounachir, două dintre insulele revendicate de Tokyo, cu Yuzhno-Sakhalinsk, capitala acestei regiuni unice din Rusia, deoarece nu are legături terestre cu continentul.

Marea insulă Sakhalin este faimoasă datorită unei cărți de Cehov - scriitorul-doctor descrie condițiile de viață ale condamnaților exilați într-una dintre cele mai îndepărtate regiuni ale imperiului. Rusia și Japonia luptă pentru suveranitatea acesteia încă de la mijlocul secolului al XIX-lea. În 1855, Sakhalin a devenit o posesie comună; douăzeci de ani mai târziu, Tratatul de la Sankt Petersburg confirmă următoarea diviziune: Sakhalin aparține în întregime Rusiei, în timp ce partea meridională revine Japoniei, sub administrarea reinsulei Hokkaido. Japonia a profitat totuși în 1905 de victoria în războiul împotriva Rusiei: Sakhalin a fost împărțit în două părți delimitate de paralela 50 nord. Partea de sud intră sub control japonez,  fiind atașată de prefectura Hokkaido.

Capitala insulei, Yuzhno-Sakhalinsk - numită atunci Toyohara - a păstrat puțin din acest trecut japonez. Muzeul său regional (foto deasupra), construit în 1937, este cel mai elocvent martor arhitectural. La poalele pârtiilor de schi, totuși, denumirea străzii (Gorky) este un semn al suveranității rusești. Trei clădiri impunătoare au apărut în ultimii ani: o catedrală ortodoxă, cu o înălțime de 77 de metri, cea mai înaltă din Orientul Îndepărtat, un muzeu dedicat istoriei rusești și Memorialul Victoriei.  Inaugurat în 2017, acest muzeu cu coloane pseudo-clasice reface, prin reconstrucții de dimensiuni reale, victoria asupra japonezilor în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Armata Roșie a redobândit atunci controlul deplin asupra Sakhalinului și a lansat operațiunea de cucerire a Insulelor Kurile din Peninsula Kamchatka. Învinsă și ocupată de Statele Unite, Japonia nu a fost în măsură să negocieze.

 

O dispută care persistă

Relațiile diplomatice dintre URSS și Japonia au fost restabilite în 1956. Nikita Hrusciov evocă apoi o posibilă cesiune de teritorii, un proiect cu contururi neclare, care în cele din urmă nu vede niciodată lumina zilei. Chiar și astăzi, disputa dintre cele două țări rămâne: în timp ce elita japoneză a renunțat la insula Sakhalin, ei nu au acceptat niciodată pierderea „teritoriilor nordice” și revendică suveranitatea a patru insule Kurile, cele mai apropiate de Hokkaido: Kounachir, Itouroup, Chikotan și Habomaï. În Yuzhno-Sakhalinsk, întrebările despre acest conflict teritorial îi irită pe oficiali. „Problema Moscovei”, spun ei.

Foto: Vedere de pe insula Itouroup

În mod surprinzător, subiectul este abordat fără tensiune la Memorialul Victoriei: „Soția mea este originară din Kurile și eu am trăit acolo”, spune Yuri Filipenko, directorul instituției, cu o voce calmă. „Insulele Kurile reprezintă costul stabilit de URSS în angajamentul său militar împotriva Japoniei. Este dureros. Cum am putea renegocia prețul războiului? "

O opinie populară în Rusia, unde ideea de retrocedare este considerată neîntemeiată. Pentru majoritatea populației, orice compromis ar fi considerat un act de slăbiciune din partea statului. În ultimii ani, amintirea celui de-al Doilea Război Mondial a fost folosită de Kremlin pentru a revigora patriotismul rus. De la anexarea Crimeei în 2014, această glorificare a eroismului sovietic a dus la comemorări majore, trezind un sentiment de mândrie națională. În acest context, regiunea Sakhalin intenționează să sărbătorească 75 de ani de la victoria sovietică asupra Japoniei la începutul lunii septembrie. Un eveniment cu puternice conotații politice, care pare să excludă orice perspectivă a unui acord privind insulele Kurile.

 

"Dialogul nu a fost niciodată întrerupt"

Chiar dacă cele două țări încă nu au semnat un tratat de pace, acestea întrețin relații strânse. "În ciuda sancțiunilor internaționale împotriva Rusiei, dialogul dintre Putin și Abe nu a încetat niciodată", a declarat Oleg Kazakov, specialist în relațiile ruso-japoneze  de la Institutul pentru Orientul Îndepărtat. Și nu întâmplător: președintele rus practică judo-ul, „care alimentează simpatia și respectul reciproc”. Cei doi lideri au discutat despre problema insulelor Kurile de mai multe ori, chiar dacă granițele au rămas nemodificate. Rusia măsoară cu atenție beneficiile potențiale ale unui acord. „Japonia este singura țară membră a G7 care are relații bune cu Rusia. Ea poate susține cauza Moscovei în cadrul acestui organism", analizează Kazakov.

O soluționare a conflictului ar îmbunătăți relațiile economice și ar atrage investitorii japonezi către un Orient Îndepărtat depopulat. Dar Moscova își justifică intransigența cu argumente geostrategice: cedarea celor patru insule revendicate de Tokyo ar priva-o de o parte din accesul său la Oceanul Pacific. "Autoritățile ruse văd Japonia mai întâi ca un aliat al Statelor Unite și se tem că acest transfer de suveranitate va duce la apariția bazelor militare americane pe aceste teritorii", a spus Oleg Kazakov. Oficial, condiția impusă de Moscova este următoarea: încetarea prezenței militare americane pe pământ japonez. Dar Japonia nici nu se gândește la așa ceva.

Inițiată de Vladimir Putin și validată în urmă cu câteva săptămâni, reforma Constituției face imposibilă retrocedarea de către Rusia a oricăror teritorii. Un mod de a nu mai reveni asupra statutului Kurilelor de Sud și a Crimeei, conflicte situate la extremitățile tării. În Est, China și Coreea de Sud mizează pe fermitatea Rusiei: având dispute similare cu Japonia, cele două țări sper în menținerea acestui status-quo.

 

Traducere de Anda Costiuc, după rfi.fr