Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Reacția Poloniei la criza post-electorală din Belarus

polonia-belarus.png

Image source: 
Google Maps

Imediat după sfârșitul alegerilor prezidențiale din Belarus de duminica trecută, Varșovia a inițiat o campanie regională, adică printre statele din Europa Centrală și de Est, dar și la nivel UE, de susținere a opoziției și a contracandidatei susținute de opoziție Svetlana Tihanovskaya, care de facto a câștigat alegerile, și, deci, trebuie numită președintele ales al Belarusului. Cu toate acestea, regimul dictatorial condus de Lukașenko a falsificat flagrant rezultatele alegerilor și l-a declarat câștigător cu 80% din voturi. Alegerile nu au fost recunoscute ca fiind libere și corecte de către Uniunea Europeană, Statele Unite și OSCE, iar Svetlana Tihanovskaya a fost forțată să se refugieze în Lituania de teama represiunilor asupra familiei. Totodată, peste 6.000 de protestatari au fost deținuți până în prezent, 250 au fost răniți și cel puțin un protestatar a fost omorât în timpul ciocnirilor de stradă cu trupele speciale în orașele belaruse.

Violențele fără precedent de care au dat dovadă serviciile de forță ale regimului Lukașenka în ultimele patru zile au constrâns Polonia să reacționeze cât mai adecvat posibil. Începând cu duminică seara Varșovia a întrat într-un intens schimb diplomatic cu statele vecine Belarusului în încercarea de a media o posibilă ieșire pașnică din blocajul dictatorial al lui Alexandr Lukașenko . Mai întâi Andrzej Duda și Gitanas Nausėda, președintele Lituaniei, au emis o declarație comună apelând la respectarea principiilor democratice fundamentale. A urmat luni o declarație comună în formatul Triunghiului de la Lublin, adică Polonia, Ucraina și Lituania, și o altă declarație a Statelor Baltice împreună cu Polonia, toate îndemnându-l pe Lukașenko să renunțe la represiuni și să se așeze la masa de negocieri. Miercuri, alinierea statelor din regiune a continuat, Finlanda s-a alăturat și ea grupului Baltic și Poloniei. Însă, Polonia nu poate deocamdată să se bucure de suportul Grupului de la Vișegrad, în special deoarece Viktor Orban se opune condamnării lui Lukașenko, Orban fiind un prieten mai vechi al dictatorului belarus, și chiar un susținător deschis în timpul campaniei electorale atunci când liderul maghiar a făcut o vizită oficială la Minsk.

Lukașenko a fost recunoscut până în prezent ca fiind legal ales doar de regimuri autoritariste și dictatoriale cum ar fi China, Rusia, Kazahstan, Coreea de Nord și Venezuela, și cu unele excepții  din partea unor state cu regimuri hibride cum ar fi Armenia și Republica Moldova prin vocea președintelui Dodon. Așadar, ne aflăm în mijlocul unei crize cu epicentrul în Belarus, dar cu potențiale consecințe regionale, în special asupra vecinilor vestici ai Belarusului, adică Polonia și Lituania. Ambele state membre NATO și UE sunt gazdă a unei diaspore belaruse numeroase. Polonia este gazda unor importante instituții și organizații care promovează valori democratice și cultura belarusă, printre acestea putem enumera canalul de televiziune în limba belarusă – Belsat, finanțat de guvernul Poloniei și a Marii Britanii. La fel, un număr important de activiști și politicieni de opoziție locuiesc de mulți ani în Polonia, unde se pot bucura de protecție față de represiunile regimului Lukașenko. În același timp, la Vilnius încă din 2004 a fost relocată forțat Universitatea Belarusă pentru Studii Umanitare. În ultimele zile, pe măsură ce Belarusul s-a cufundat în beznă informațională din cauza blocării totale a internetului, canalul Telegram - Nexta, canal al diasporei belaruse din Polonia, cu un public de peste 1.5 milioane de abonați a devenit principala sursă de informare și coordonare a acțiunilor de protest din Belarus. Nu în ultimul rând, lideri marcanți ai opoziției belaruse, inclusiv președintele ales de jure Svetlana Tihanovskaya, s-au refugiat  în Lituania sau Polonia.

Însă problema ralierii la nivelul Uniunii Europene pentru a forma o poziție comună vizavi de criza din Belarus urmată de acțiuni concrete, a apărut pentru Varșovia atunci când se aștepta mai puțin. Luni, după apelul premierului Morawiecki de a convoca un Consiliu extraordinar al UE pe tema crizei din Belarus, Varșovia a primit un refuz prin vocea unor importanți diplomați comunitari. Polonia se confruntă cu problema propriei credibilități în ochii Bruxelles-ului, deoarece, într-un proces cu totul independent de evenimentele din Belarus, în ultimele două săptămâni autoritățile poloneze au tratat cu brutalitate mai mulți activiști din minoritatea LGBT și, și-au declarat disponibilitatea de a părăsi Convenția de la Istanbul pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice. Astfel, Varșovia și-a pătat imaginea exact în domeniului drepturilor fundamentale ale omului, pierzând autoritatea morală de a convoca Consilii extraordinare pe teme ce țin de drepturi fundamentale și statul de drept. Până la urmă, decontul este făcut în mod injust de manifestanții din Belarus, soarta cărora se pare că va fi dezbătută la cel mai înalt nivel la Bruxelles abia la sfârșitul lunii august sau chiar la summit-ul UE din septembrie.

Octavian Milewski despre reacția Poloniei la criza post-electorală din Belarus