Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


20 de ani de la tragedia submarinului nuclear rusesc Kursk

kursk.png

Mormântul unuia din marinarii dispăruți, cimitirul Serafimovsky, Sankt Petersburg, 20 august 2020
Sursa imaginii: 
AFP via rfi.fr

În data de 12 august 2000, o explozie accidentală a unei torpile a provocat scufundarea submarinului nuclear rusesc Kursk-ului. Operațiunile de salvare au fost haotice iar gestionarea crizei de către autorități, foarte criticate. Scufundați la o sută de metri adâncime, toți cei 118 membri ai echipajul și-au pierdut viața. Dezastrul provoacă emoții puternice și acum. Procuratura a închis cazul în vara anului 2002, fără a declara pe cineva responsabil.

La biserica Sfântul Nicolae, ocrotitorul marinarilor, din Sankt Petersburg, o slujbă de pomenire este organizată în fiecare an la aceeași dată. Au trecut douăzeci de ani de la dezastru, iar familiile se cunosc bine deja. În timpul ceremoniei sunt amintite numele celor 118 marinari de pe Kursk.

 „Era cel mai tânăr din familia noastră care a lucrat pentru Flota de Nord. Ce s-a întâmplat cu el a devenit un fel de istorie a familiei noastre. Tatăl meu, ca marinar veteran, suferă cel mai mult...” , explică Ekaterina, care a venit pentru a-i aduce un omagiu fratelui său, Ilya.

Comemorările continuă la cimitirul Serafimovsky din nordul orașului. 32 de membri ai echipajului sunt îngropați acolo. Cel mai tânăr avea doar 20 de ani. Sofia cugetă în fața mormântului fiului ei Serghei. Ea a creat o asociație a familiilor îndoliate:

„Am acceptat cele întâmplate. A ierta, a nu ierta, este imposibil să gândești așa. În opinia mea, există un singur motiv pentru a accepta cele întâmplate: păstrarea memoriei lor. Pentru că în rest, nimic nu poate fi schimbat. Copiii noștri au dispărut”, spune Sofia.

Mormântul căpitanului locotenent Dmitri Kolesnikov iese în evidență. ”Pe 12 august după explozie, la o adâncime de 100 de metri, fiul meu era încă în viață, dar salvatorii au ajuns prea târziu...”, spune îndurerat tatăl său.

În data de 12 august 2000, echipat cu misile nucleare și cu torpile de ultimă generație, submarinul Kursk, de 154 m lungime, era cel mai nou din cele 10 submarine rusești participante la un important exercițiu militar.

Exercițiul începe la ora 8 dimineața. La ora 11.29 o puternică bubuitură face să vibreze coca tuturor navelor implicate în acțiune. La ora 11.31 o a doua bubuitură, cu mult mai puternică, este înregistrată de seismografele de pe jumătate de planetă, din Europa până în Alaska.

O torpilă explodase accidental iar Kursk a eșuat pe fundul mării, la 108 m adâncime. Cel puțin aceasta este varianta oficială a autorităților, dar care a fost prezentată mult după producerea accidentului.

Proaspăt alesul președinte Vladimir Putin se afla în vacanță. E nevoie de nu mai puțin de 48 de ore pentru ca informația privind dezastrul să fie făcută publică. Iar când apare, nu conține decât referiri la ”anumite probleme tehnice”.

Când în sfârșit Rusia acceptă ajutor internațional, o echipă de scafandri norvegieni reușește să deschidă sasul submarinului scufundat. După 30 de ore de la scufundare! Toți membrii echipajului sunt găsiți morți: din cei 118 marinari 23 reușiseră să supraviețuiască exploziei inițiale dar au murit ulterior așteptând să fie salvați.

Anchetele oficiale ulterioare nu au desemnat niciun responsabil.

 

De la corespondentul RFI din Sankt Petersburg, Étienne Bouche

Traducere de Anda Costiuc