Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Liban. Ce urmează?

liban_beirut.png

Beirut, 4 august 2020
Sursa imaginii: 
Reuters via rfi.fr

După explozia care a devastat o parte din Beirut și a făcut mai mult de 171 morți, Libanul a rămas fără guvern. Pe străzile capitalei, locuitorii curăță resturile rămase și protestează pe străzi împotriva politicienilor corupți.

Cu lacrimi în ochi și cedând uneori crizelor de furie,  sute de libanezi s-au reunit, marți, 11 august, lângă ruinele portului din Beirut. Dincolo de omagiul adus victimelor exploziei care a distrus o parte din oraș și a făcut mai mult de 171 morți și 6 000 răniți, protestatrii contestă vehement întreaga clasă politică. „Nu vom ține doliul, nu vom purta negru înainte de a îngropa puterea”, a declarat un orator în fața mulțimii.

Anunțul de luni al prim-ministrului Hassan Diab cu privire la demisia tuturor membrilor guvernului nu a fost de ajuns pentru a liniști furia protestatarilor care denunță de luni de zile corupția endemică la nivel de stat și criza economică care a lovit Libanul mai ales din 2019.

„Fratele meu a murit din cauza neglijenței statului, din cauza corupției”, declară Ali Nourredine pentru AFP, ținând în mână portretul lui Ayman, 27 ani, militar ucis în port la explozie. „Schimbare va fi doar când regimul se va schimba în ansamblu”.

 

 

Timpul trece

Prim-ministrul Hassan Diab, cadru universitar, a anunțat încă din 21 ianuarie, când și-a preluat mandatul, că va avea ”mâinile legate”, fiind nevoit să conducă un guvern de tehnocrați. El i-a succedat în fruntea cabinetului lui Saad Hariri, obligat să demisioneze în urma unor proteste de stradă similare cu cele de acum.

 „Am spus în trecut că la toate nivelurile statului există corupție dar am descoperit faptul că aceasta este chiar și mai puternică decât statul. Vrem să răspundem dorinței poporului de a elimina corupția distrugătoare. Vrem să ducem împreună cu ei această bătălie a schimbării”, a explicat Hassan Diab.

Diab trebuie să continue să gestioneze afacerile curente ale guvernului până când președintele Michel Aoun, care nu a intervenit până acum, va propune un nou șef de guvern. Un proces care se datorează sistemului multiconfesional caracteristic Libanului și negocierilor necesare cu Parlamentul, care riscă să dureze mult timp.

„Niciun prim-ministru, niciun guvern provenit din aceeași clasă politică nu va putea face această reformă”, declară Nadim Houry, director al organizației Arab Reform Initiative. ”Nu este o problemă de persoană, ci de sistem. Clasa politică nu și-a dat ultimul cuvânt, dar ceea ce e clar este că va eșua. Încă 6 luni, un an, un timp irecuperabil având în vedere criza din Liban. Și nici atunci nu vom avansa foarte mult”.

Și astfel timpul se scurge. Populația libaneză suferă din cauza creșterii drastice a costului vieții ca urmare a deprecierii istorice a lirei libaneze, hiperinflației și restricțiilor bancare draconice, la care se adaugă epidemia de Covid-19. Mai mult de 300 000 persoane, dintre care 80 000 copii, au rămas fără adăpost în urma exploziei iar daunele cauzate se ridică la cca 15 miliarde de dolari, conform guvernatorului din Beirut. Reconstrucția ar putea dura ani de zile.

Mai mult de jumătate din spitalele din Beirut, trei dintre ele fiind cele mai importante, sunt „în afara serviciului”, a indicat miercuri Richard Brennan, director regional pentru urgențe al Organizației Mondiale a Sănătății.

„Calamități politice”

Copleșiți, protestatarii și o parte din opoziție solicită demisia ansamblului clasei conducătoare, neschimbată de câteva decenii, figurile proeminente fiind încă în funcție de la sfârșitul războiului civil din 1990. „Puterea reală este în mâinile a șase sau șapte persoane, lideri care au declarat că nu vor să lase garda jos”, afirmă Sibylle Rizk, de la ONG-ul Kulluna Irada, militant pentru reforma politică din Liban.

Deputatul de la Partidul Kataëb, Nadim Gemayel, care a renunțat la locul său din Parlament alături de alți doi membri ai aceluiași partid în urma exploziei din 4 august pentru a denunța ”inchiziția guvernamentală”, acuză și organizația Hezbollah.

Partidul șiit, aliat al președintelui Aoun, domină viața politică libaneză și a contribuit considerabil la formarea guvernului lui Hassan Diab. „Organizația Hezbollah este în mare parte responsabilă pentru dezechilibrul total din Liban. Aceasta ia marile decizii din stat. (...) În schimbul suveranității statului, asigură o acoperire completă a clasei politice pentru a întreține corupția”, spune deputatul. Pentru el, Libanul are nevoie o mare reînnoire politică, altfel colapsul este sigur. ”Suntem sinistrați poltic, nu umanitar. Dacă nu rezolvăm această problemă politică, nu ne vom putea ridica.”

Hezbollah, care este acuzată de către o parte din ziarele libaneze și de protestatari că este proprietara unui depozit de arme în portul din Beirut unde erau stocate, conform autorităților, cele 2 750 tone de nitrat de amoniu, a negat informația ”în mod categoric” și a făcut apel „la unitatea și solidaritatea” libanezilor.

Inerția autorităților publice

Aceștia, obișnuiți de mult timp să nu conteze decât pe ei înșiși, curăță de mai bine de o săptămână resturile rămase după explozie, ajutându-i pe cei defavorizați. ONG-uri locale și internaționale s-au mobilizat pentru a aduce ajutoare medicale și hrană. Conform deputatei independente, Paula Yacoubian, care a demisionat la rândul ei, guvernul nu se ocupa de cetățenii săi nici înainte de demisie, lăsând responsabilitatea societății civile și mizând pe donațiile internaționale. „Consecințele dezastrului au arătat cine poate cu adevărat servi și dirija această națiune. Dintre aceștia trebuie să alegem”, a afirmat ea pentru New York Times.

Pentru Sibylle Rizk, doar presiunea poporului, care deja a înlăturat două guverne - cel a lui Saad Hariri în noiembrie 2019 și cel a lui Hassan Diab acum - ar putea pune lucrurile în mișcare și ar putea forma o alternativă credibilă. „Pentru a se transforma în proiect politic, această furie trebuie să creeze o nouă ofertă politică. De prea mult timp țara a fost supusă influențelor străine, libanezii s-au divizat, au fost învățați să le fie frică unii de alții. De această dată, trebuie creată o alernativă nouă pe baza unei mai bune coeziuni sociale”.

 

Text de Rémi CARLIER pentru France24

Traducere de Smaranda Teodoriu