Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Europa, o insulă înconjurată de flăcările conflictelor

europa.png

Image source: 
wikipedia.org

O simplă privire pe harta extinsă a Europei și o simplă parcurgere a știrilor zilei sunt suficiente ca să ne dea fiori...

În Marea Mediterană, tensiunile dintre Turcia și Grecia continuă să crească de la o zi la alta. Ankara a avertizat, sâmbătă, prin vocea ministrului turc de externe Mevlut Cavusoglu că extinderea apelor teritoriale, vizată de către Grecia, va fi considerată motiv de război. O situație extrem de periculoasă.

Manevrele militare din zonă sunt, de asemenea, generatoare de mari tensiuni. Pe de o parte, Turcia a desfășurat exerciții alături de Statele Unite, de partea cealaltă, alături de Grecia și Cipru s-au aflat Franța și Italia.

Conflictul poate să se prelungească periculos în Marea Negră, unde Turcia se afirmă tot mai mult pe frontul luptei pentru resurse energetice, în timp ce cantitatea enormă de armament depozitată de Rusia în Peninsula Crimeea reprezintă o amenințare permanentă.

Lucrurile s-au degradat și mai mult în vecinătatea răsăriteană. Conflictul mocnit din Donbas poate reizbucni oricând. Dar acestuia i se adaugă situația fluidă din Belarus.

Cetățenii au ieșit în stradă împotriva longevivului președinte Alexander Lukașenko. Iar Rusia, pentru care Belarusul este un stat-client, are două variante, ambele proaste: fie intetervine în forță, înstrăinându-și un aliat, fie nu intervine și îl lasă pe Lukașenko pradă protestelor, dând un semnal periculos în propria țară.

Pentru Vladimir Putin, ultimul lucru de dorit este căderea unui dictator, oriunde pe planetă.

Kremlinul și-ar putea justifica o intervenție în Belarus doar sub pretextul unui răspuns la o agresiune din partea vecinilor, membri ai NATO și Uniunii Europene. Iar o astfel de amenințare este vânturată de Lukașenko, pe care televiziunea de stat îl prezintă tot mai des cu arma în mână. O provocare la granița estică a Uniunii este oricând posibilă, cu consecințe greu de calculat.

Pericolul este resimțit la Berlin, care încearcă în aceste zile să medieze, atât cu Ankara cât și cu Moscova, în încercarea de a detensiona situații ce stau să explodeze.

Să mai adăugăm la acest tablou instabilitatea din Siria și Irak, din nordul Africii, războiul prin interpuși din Libia, dar și provocările continue ale Rusiei la Marea Baltică, plus spectrul unei confruntări pentru resurse în Oceanul Arctic.

Vom constata că niciodată după Războiul Rece, Europa nu s-a aflat în mijlocul atâtor focare de potențial conflict.

Acum circa 20 de ani, când Uniunea Europeană făcea primii ei pași timizi în domeniul strategic, Politica de Securitate și Apărare Comună își fixa ca obiectiv crearea unor vecinătăți stabile și prospere.

Suntem departe de așa ceva. Și, chiar dacă nu Europa este cea care poartă vina principală, există, totuși, un aspect pe care strategii europeni nu par să-l fi intuit la adevărata dimensiune.

Uniunea Europeană s-a văzut mereu pe ea însăși ca pe un fel de imperiu al binelui, lipsită de dușmani, care se extinde mereu prin dorința vecinilor de a fi admiși înăuntru.

Ei bine, putem constata astăzi că valorile noastre nu sunt chiar ale tuturor, că există lideri autoritari care generează conflicte tocmai pentru că se simt amenințați de aceste valori.

Europa nu este un concept care se poate întinde la infinit, iar valorile noastre, amenințate în regiunile vecine, se cer acum apărate.

 

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Toate Eurocronicile lui Ovidiu Nahoi: http://www.rfi.ro/tag/eurocronica

Eurocronica din 31 august 2020