Polonia îi susţine pe belaruşii care luptă pentru democrație

Svitlana Țihanouskaya, este de exact o lună exilată la Vilnius, în Lituania, după ce a fost de facto aleasă președinte. Polonia este prima țară pe care o vizitează de când a fost forțată de regimul Lukașenka să plece din Belarus. Care este relevanța acestei vizite de două zile în Polonia?

Am putea presupune și prezice, poate, că vizita Svitlanei Țihanouskaya de ieri și de astăzi pune începutul unei campanii întărite de luptă pașnică din afara Belarusului cu regimul lui Lukașenka. Polonia este poate cel mai fertil sol pentru aceasta, deoarece aici sunt concentrate suficiente resurse umane pentru a coagula forțe de opoziție care se bucură de susținerea guvernului polonez, dar și a societății poloneze. Oficial, în Polonia sunt înregistrați 28.000 de belaruși, la care se adaugă diaspora istorică belarusă în număr de aprox. 50.000, concentrată în nord-estul Poloniei. În același timp, și diaspora poloneză din Belarus numără în jur de 350.000. Această diasporă poloneză din Belarus, a fost în trecut ținta atacurilor din partea lui Lukașenka. Cel mai recent caz, este cel al Arhiepiscopului catolic Tadeusz Kondrusiewicz, polonez născut în Belarus și cetățean al acestei țări, care a fost desemnat totalmente fals ca fiind parte a unui complot cu ajutorul bisericii catolice împotriva lui Lukașenka. Săptămâna trecută, lui Kondrusiewicz, la granița polono-belarusă, i s-a refuzat intrarea pe teritoriul propriei țări.  Reamintesc aici că aprox. 15% din populația Belaruslui sunt catolici.

În același timp, pentru mulți belaruși experiența Poloniei, și anume a sindicatului Solidaritatea din anii 80, este un exemplu de protest pașnic împotriva autoritarismului lui Lukașenka. Deja se vorbește tot mai mult despre un posibil scenariu de lungă durată, similar cu protestul Solidarității împotriva regimului lui Wojciech Jaruzelski din anii ‘80. De asemenea, pentru belaruși, Polonia a devenit sinonimă cu Vestul în ultimul deceniu și un exemplu de dezvoltare. Nu întâmplător cea mai mare parte a liderilor opoziției care s-a cristalizat în ultimele săptămâni s-au refugiat în Polonia, inclusiv Veranika și Valerii Țepkalo, care inițial s-au refugiat în Rusia sau Ucraina, sau Pavel Latușko, fost ambasador al Belarusului în Polonia. Ca să tragem linie, aflarea Svitlanei Țihanouskaya în aceste zile în Polonia are drept scop inclusiv refacerea Consiliului Coordonator al opoziției belaruse care începea să se dezvolte în ultimele săptămâni la Minsk, dar iată, o bună parte a membrilor căruia, inclusiv Maria Kalesnikava, au fost încarcerați forțat și ilegal, sau expulzați din propria țară.

Varșovia este ținta atacurilor constante din partea lui Aliaksandr Lukașenka. De ce este Polonia în topul listei de amenințări pentru Lukașenka?

Lukașenka a numit 7 state care ar forma o închipuită coaliție ce ar vrea subminarea regimului dictatorial de la Minsk. Alături de Polonia au fost numite Lituania, Marea Britanie, Cehia, Olanda, SUA și Ucraina. Guvernul polonez în strânsă colaborare cu cel lituanian sunt de o lună în topul țărilor care duc o campanie diplomatico-politică de sancționare a lui Lukașenka. Chiar astăzi la Consiliul online al UE, premierul Morawiecki a pus pe agendă sancționarea lui Lukașenka și a mai multor zeci de oficiali belaruși.

Totodată, Varșovia a inițiat propria campanie în relația cu opoziția și societatea belarusă încă de la începutul protestelor. Varșovia a lansat programul ”Solidari cu Belarusul”, un program de ajutorare umanitară și economică a victimelor regimului Lukașenka și a refugiaților sau azilanților din Belarus. Pachetul financiar dedicat programului se ridică la 11 mln de euro, iar lista de măsuri rămâne în continuare deschisă și perfectibilă. La aceasta se adaugă deja o infrastructură mediatică și educațională pusă la punct în ultimele două decenii, infrastructură menită a contracara propaganda regimului Lukașenka, dar și propaganda de limbă rusă finanțată de Kremlin. De altfel, ieri premierul Morawiecki i-a înmânat Svitlanei Țihanouskaya cheile de la noul sediu al Casei Belaruse din Polonia, un alt proiect finanțat de guvernul polonez. 

În ultimele zile se discută oferirea refugiului profesional pentru sectorul IT din Belarus. Sectorul IT, concentrat în Minsk în principal, numără în jur de 70.000 de specialiști, are o medie de vârstă de 30 de ani și generează în prezent în jur de 6% din PIB-ul Belarusului. Specialiștii în IT sunt în topul belarușilor care protestează de o lună, unele companii importante fiind deja hărțuite de către autorități, iar unii manageri de top se află în detenție deja. Varșovia își propune să ofere un canal de refugiu profesional, inclusiv prin oferirea facilitată de vize de lungă durată și cadru legal și logistic pentru atragerea acestor specialiști în Polonia.

Ce rol joacă Rusia în percepția Poloniei față de regimul lui Lukașenka și, iată, această criză care începe să aibă accente tot mai internaționale?

Rusia, prin vocea purtătoarei de cuvânt al ministerului rus de externe, Maria Zaharova, a numit direct Polonia ca fiind în capul grupului de state ce ingeră în afacerile interne ale Belarusului.

În Polonia, dar și în toată vecinătatea, Rusia este percepută ca fiind unul din cei doi piloni rămași ai regimului Lukașenka. Primul este aparatul represiv sau de forță, se are în vedere KGB-ul belarus, ministerul de interne și armata. Cel de-al doilea este Rusia propriu-zisă, care s-a declarat deschis în ultimele săptămâni prin vocea lui Vladimir Putin, ca garant militar și financiar al menținerii lui Lukașenka la putere. Trebuie să avem în vedere că Belarusul și Rusia formează un stat comun, o construcție neo-imperială în desfășurare, începută încă în 1999, la care trebuie să adăugăm și alianța militară între cele două în cadrul Organizației Pentru Securitate Colectivă, un soi de braț armat al CSI și o contrapondere la NATO. De altfel, începând cu astăzi, la granița cu Polonia încep aplicații militare belaruso-ruse, în regiunea Brest. La acest detaliu important, trebuie adăugat și faptul că cu aproape trei săptămâni în urmă, Lukașenka a mobilizat aproape jumătate din efectivul armatei belaruse la graniță cu Polonia și Lituania, menționând că Polonia ar avea pretenții teritoriale în zona orașului Hrodna din nord-vestul Belaruslui. Astfel, Lukașenka, în căutare disperată de legitimare, încearcă să proiecteze Polonia pe post de sperietoare.  

Dacă ar fi să urmăm logica la zi a jocului de putere dintre Minsk și Moscova, reinaugurarea lui Lukașenka ar trebui să aibă loc pe 6 noiembrie, iar Rusia va fi garantul acestei continuități a regimului. De această dată însă, Lukașenka se presupune că nu va mai putea fi autonom față de Kremlin, și  va fi redus la o stare de marionetă, din cauza așa-numitelor garanții pe care i le va oferi Moscova pentru a-i asigura aflarea la putere. Maine, sau nu mai târziu de 14 septembrie (încă nu există claritate în acest sens), Lukașenka se va întâlni cu Putin la Moscova, unde cel mai probabil va face importante concesii în favoarea Kremlinului. Pe acest fundal, pentru Polonia, care are o graniță de peste 400 de km cu Belarusul, spectrul amenințărilor din partea Rusiei va continua să crească.