Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Ce așteaptă Vladimir Putin în schimbul celor 1,5 miliarde de dolari pentru Belarus?

lukasenko_putin.jpg

Ieri, la Soci, a avut loc mult așteptata întâlnire între Alexandr Lukașenko și Vladimir Putin
Image source: 
Twitter

Ieri, la Soci, a avut loc mult așteptata întâlnire între Vladimir Putin și Aliaksandr Lukașenka. Întâlnirea a avut loc pe fondul crizei profunde de legitimitate politică din Belarus, o criză marcată de ample proteste pașnice împotriva regimului dictatorial al lui Lukașenka, dar și de o criză economico-financiară ca rezultat al acestor proteste. După o deschidere a Belarusului spre vest chiar de la începutul acestui an, evenimentele ce au urmat alegerilor din 9 august din Belarus, în special maltratarea și tortura la adresa protestatarilor pașnici, a provocat izolarea fără precedent pe plan internațional a regimului de la Minsk. Astfel, lui Aliaksandr Lukașenka i-a rămas un singur sprijin din afară, și anume Rusia lui Vladimir Putin.

Se știe că relația personală între cei doi lideri, adică relația care nu se vede în public, nu a fost niciodată prea agreabilă. Lukașenka a jucat permanent abil între Vest și Rusia, chiar dacă cu greu poate fi găsit un regim mai pro-rus în spațiul post-sovietic. Iar această constantă a fost suficientă de fiecare dată la Moscova pentru a-i oferi sprijin lui Lukașenka. Însă evenimentele ultimelor 4-5 săptămâni au schimbat drastic ecuația de putere între Minsk și Moscova în favoarea celei din urmă.  

Scopul acestei vizite este unul politic, dar și, în egală măsură, unul financiar. Practic, fără susținerea politică și financiară a Moscovei, regimul lui Lukașenka poate să se prăbușească în doar câteva luni. Vladimir Putin i-a promis lui Lukașenka un credit de 1.5 mld de dolari, însă se pune problema prețului ce va trebui decontat de Belarus ca rezultat al acestui credit. Cu alte cuvinte, se pune întrebarea ce va vrea Putin în schimbul acestei susțineri financiare și, foarte important, în cât timp, fiindcă pe fondul regimului puternic șubrezit al lui Lukașenka în ultima lună, puțini își mai fac iluzii că președintele auto-proclamat de la Minsk mai poate spera să încheie următorul mandat în scaunul prezidențial.

Lukașenka poate oferi, astfel, concesii pe trei direcții pe care Rusia și le dorește de două decenii poate. Prima ar fi aprofundarea integrării a ceea ce Kremlinul numește ”statul comun Rusia-Belarus” și o reformă constituțională ce ar susține în timp util acest demers geopolitic. A doua ar fi privatizarea unor întreprinderi gigant pe care Rusia și le dorește încă de la mijlocul anilor 2000. Un exemplu ar fi cel mai mare producător de potasiu din lume, uzina Belarus Kalii, dar și alte întreprinderi din complexul tehnic-militar belarus. Și a treia este oferirea dreptului de a construi baze militare rusești pe teritoriul Belarusului. În prezent, deși cele două state au un sistem de apărare comun, cu un sistem puternic integrat în doctrina militară a Moscovei, Rusia are doar două facilități militare pe teritoriul Belarusului: o stație radar (la Hanțavici, regiunea Brest) a forțelor spațiale ruse și un centru de monitorizare și comunicare navală (la Vileyka, nord-vest de Minsk) ce acoperă zona Atlanticului de Nord. Reamintesc, discuția despre o bază militară rusă în Belarus s-a purtat sporadic în special după anexarea Crimeei.

În același timp, Rusia pare a duce un joc dublu. Pe de o parte, Kremlinul este conștient că Lukașenka este mai slab ca niciodată și acum poate obține vaste concesii de la el, pe de altă parte Kremlinul nu poate miza doar pe Lukașenka din cauza străzii pe care nu o controlează. Ori, sutele de mii de belaruși care ies în stradă în fiecare duminică la proteste nu sunt controlabili de nimeni, nici măcar de acel grup restrâns de lideri ai opoziției care au fost exilați sau încarcerați în ultimele săptămâni, iar în cazul unui scenariu în care Lukașenka este forțat să plece, Rusia nu și-ar dori alienarea unei societăți belaruse în cea mai mare parte prietenoase față de Rusia, contrar experienței cu societatea Ucraineană, care în doar câțiva ani a dezvoltat o puternică fobie pentru Rusia lui Putin din cauza ocupației Crimeei și Ucrainei de est. Mai mult, Putin este conștient și de faptul că Rusia însăși se confruntă cu proteste pașnice în Orientul Îndepărtat, în special la Habarovsk, existând pericolul unei contagiuni dinspre societatea belarusă în direcția Rusiei. Așadar, jocul politic al Rusiei rămâne la fel de complicat ca rezultat al acestei vizite, însă așa cum a lăsat să se înțeleagă chiar Putin, pentru viitorul apropiat Lukașenka va continua să se sprijine pe Rusia ca unică sursă de recunoaștere efectivă a regimului său.

 

Corespondentul RFI Octavian Milewski despre întâlnirea Putin-Lukașenko de la Soci