Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Pe urmele eroilor români căzuți în Alsacia: Considerați ”trădători”

prisonniers_roumains_et_gardiens_allemands_en_alsace.jpg

Prizonieri români și gardieni germani în primul război mondial (carte poștală de epocă)
Sursa imaginii: 
Colecția Christophe Woehrle ©

Intrarea târzie a României în război alături de Antanta împotriva Puterilor Centrale a făcut ca soldații germani să-i privească pe români drept trădători. Propaganda prusacă anunțase demult victoria finală și decisivă a Reichului, dar intrarea României în război împiedică, în ochii soldaților Puterilor Centrale, terminarea acestuia, prin urmare, soldații germani consideră că românii sunt vinovați. 

Soarta prizonierilor români de război depinde în mare măsură de sentimentele celor responsabili de supravegherea și protecția lor. Dacă la nivel de stat, instrucțiunile cu privire la prizonierii de război stabilite în cadrul Convențiilor de la Haga sunt identice în ceea ce privește rușii și românii, la nivel local, diferențele sunt vizibile.

Prizonieri români și gardieni germani, carte poștală, colecția Christophe Woehrle ©

 

În Alsacia, când starea de sănătate a unui prizonier de război român o impunea, acesta era transferat la un spital de campanie și tratat de medici germani, în conformitate cu tratatele semnate. Un soldat german, rănit pe front și tratat într-unul din aceste spitale, își exprimă într-o scrisoare adresată familiei sale dezgustul pe care îl are față de români și ruși.

Lazarett Logelbach: Photo Wintzenheim 1418, F07-068, Phototèque SHW 068 ©

 

Nu avem absolut nici o libertate de mișcare pentru că avem acces doar la o mică grădină în care sunt barăci pline de ruși și români bolnavi. Acest popor mizerabil primește aceeași mâncare ca noi, poartă aceleași haine, poate chiar purtăm o cămașă de la unul dintre acești împuțiți, așa că hai să fim direcți, acești prizonieri sunt tratați la fel ca noi. Oriunde ne-am afla, ei ne cer mâncare sau țigări. Slavă Domnului că în curând vom scăpa de ei pentru că vor fi transferați.

- Scrisoarea nr. 18 (necenzurată): Logelbach, 20 mai 1917 - Hermann Keck: corespondență militară de la spitalul Logelbach-Colmar (Alsacia)

 

Ștampilă pe o carte poștală trimisă de un soldat german; Colecția Christophe Woehrle ©

 

Mormintele a 2 prizonieri de război români decedați la spitalul Logelbach nu au fost încă identificate în necropolele românești din Haguenau sau Soultzmatt. Este vorba despre:

Preda Albastroju, soldat în Compania 1 a Regimentului 41 Infanterie, născut în 1876 la Predești în județul Dolj, luat prizonier la 18.11.1916 în Peschtana, a murit la 25 iunie 1917 la Logelbach.

Vasile Dominte, soldat în Compania a 9-a a Regimentului 2, născut în 1875 la Miroslovești în județul Suceava, luat prizonier la 22.11.1916 în Tigveni, a murit la 6 mai 1917 la Logelbach.

 

Fișele prizonierilor, CICR ©; Christophe Woehrle 2020 ©

Încă lucrăm pentru a le găsi mormintele, dar vă mulțumim că ne ajutați să le găsim familiile.

Oricine are cunoștință despre descendenții celor doi soldați români este rugat să ne contacteze la [email protected] sau pe pagina de Facebook / RFI Romania

 

Articol de Christophe Woehrle, doctor în istorie contemporană

Traducere de Anda Costiuc