Inaugurarea secretă a lui Lukașenko

Ieri dimineața la Minsk, într-o atmosferă nefirească, într-un oraș intenționat împânzit de trupe speciale, a avut loc inaugurarea secretă a lui Aleksandr Lukașenko. În ultimele două săptămâni au existat indicii că Lukașenko va încerca să organizeze propria inaugurare înainte de termenul constituțional. Conform acestui termen constituțional, exercițiul actualului mandat al lui Lukașenko se termină pe 6 noiembrie, zi în care ar fi trebuit să aibă loc inaugurarea celui sau celei care a câștigat alegerile din 9 august. Se știe deja că alegerile au fost pierdute de Lukașenko în fața Svetlanei Tikanovskaia, însă regimul dictatorial de la Minsk nu a permis ca procesul electoral politic să urmeze un curs legal firesc post-electoral care ar fi urmat logicii alegerilor democratice.

În lumina celor întâmplate în Belarus începând cu 9 august, adică falsificarea alegerilor și practic completa delegitimare a lui Aleksandr Lukașenko, inaugurarea de ieri este încununarea unui proces care nu poate fi numit altfel decât uzurpare. Lukașenko este numit începând cu ziua de ieri președinte uzurpator sau auto-proclamat, iar răspunsul societății a fost de a ieși în număr și mai mare în stradă. Imediat după inaugurare, belarușii din Minsk, dar și alte mari orașe au început să umple străzile. La Minsk mai ales, unde protestatarii purtau coroane cu sloganul ”regele este gol”.

Nimic nou, ar fi fost o altă banală zi în care belarușii protestează pașnic împotriva lui Lukașenko, doar că de această dată statutul lui Lukașenko s-a schimbat. Chiar dacă Lukașenko poate pretinde că este susținut de 20% din belaruși în cel mai bun caz, deoarece nu știm gradul de falsificare al alegerilor, până ieri acesta încă se putea numi constituțional președinte în exercițiu. Ei bine, după inaugurarea pe furiș de ieri, Lukașenko intră într-o nouă fază, numită de Svetlana Tikanovskaia ”farsă” , iar ”orice acțiune a sa este nelegitimă, și deci nu poate fi supusă implementării de organele de stat”.

Până în prezent, Statele Baltice, Germania, Slovacia, Cehia, Polonia și Danemarca au declarat public prin ministerele lor de externe că nu îl recunosc pe Lukașenko drept președinte al Belarusului. Chiar și până la inaugurare, pe 15 septembrie Uniunea Europeană prin vocea lui Josep Borell a declarat că nu îl va recunoaște pe Lukașenko președinte. Începând practic de ieri, statul Belarus reprezentat de Lukașenko și aparatul represiv care îl susține a devenit formal un regim paria. Astăzi și mâine ar fi trebuit să aibă loc Summitul Special al UE, însă acesta a fost amânat pentru 1 și 2 octombrie, iar ca răspuns la inaugurarea secretă și ne-constituțională ce a avut loc ieri la Minsk, șansele ca Belarusul să devină obiectul agendei acestui summit special au crescut iarăși considerabil. Marea problemă a UE pe termen scurt este obținerea unanimității de voturi în Consiliu pentru sancționarea lui Lukașenko și a aparatului său. Se știe că Ciprul condiționează votul său de potențiale sancțiuni UE împotriva Turciei în problema crizei din Mediterana între Turcia și Grecia. 

Pe termen foarte scurt, inaugurarea lui Lukașenko nu schimbă prea mult datele ecuației politice de la Minsk. Totuși, începând de ieri au apărut indicii că Lukașenko ar putea încerca să introducă mai multe trupe ale aparatului represiv în străzile orașelor din Belarus și să utilizeze forța pentru dispersarea protestatarilor. Din ce s-a putut observa ieri seară, acolo unde în Minsk au fost arestați sute de protestatari cu un plus de violență, inclusiv violență împotriva femeilor, iar în tunurile cu apă a fost utilizată vopsea în loc de apă, regimul Lukașenko este dispus să crească miza crizei în care se află, iată, de 47 de zile.