Turnul Babel al UE desconsideră limba franceză

Bruxelles, 23 martie 2006: regretatul președinte francez Jacques Chirac a părăsit o reuniune a liderilor UE cu sindicatele europene în cursul căreia un patron francez de sindicate se exprimase în limba engleză! El explica apoi că a părăsit reuniunea în semn de protest întrucât Franța trebuie să- și apere limba...

Ernest-Antoine Seillière, autorul acestui afront, precizase că se va exprima în engleză fiindcă este limba afacerilor. Mai pe seară, după ce emoția se mai disipase, dar scandalul mediatic lua amploare, Seillière ne-a mărturisit că de fapt a crezut că la Bruxelles se vorbește doar engleza, cel putin în Consiliul European. 

Si culmea este că nu se înșela. 

De mulți ani, ziariștii francezi trag semnalul de alarmă privind utilizarea masivă a englezei în instituțiile europene, în detrimentul francezei, sau de fapt a unui fel de engleză pur jargon pe care unii englezi nici n-ar înțelege-o. 

Președintele Emmanuel Macron a avut și el o ieșire à la Chirac când în urmă cu trei ani i-a interzis ambasadorului Philippe Leglise-Costa să mai participe la reuniuni fără traducere simultană, acolo unde nu-și poate vorbi limba. 

Demersul a fost bineînțeles infructuos întrucât din probleme logistice, la anumite reuniuni interpreții nu au putut fi mobilizați la timp și Franta pâna la urmă s-a resemnat. 

Iar în urmă cu un an, memoria lui Chirac suferea o nou afront : moartea sa era deplânsă de Comisia Europeană prin fosta purtătoare de cuvânt bulgară, Mina Andreeva, care a citit un text...într-un fel de engleză...De altfel, timp de cinci ani eforturile Minei de a citi un text în franceză au fost apreciate de colegii francezi, dar asta cu multă bunăvoință. 

Post Brexit, UE are 447,7 de milioane de locuitori, din care 12% au limba maternă franceza. Germana este limba maternă a 18% din europeni. 

Dar Franța se agață de un trecut glorios iar una din cerințele sale din ultimele decenii este ca președintele Comisiei Europene și secretarul General NATO să fie francofoni. 

Si dacă până de curând președinți succesivi ai executivului european, adică Jacques Delors, Jacques Santer, Romano Prodi, José Manuel Barroso și Jean-Claude Juncker sunt francofoni, la NATO ultimul care rupea ceva pe franceză a fost Javier Solana și asta la sfârșitul anilor 90. 

Acum iată că nici la Comisia Europeană nu se mai poate vorbi despre un președinte francofon. In mod oarecum ciudat, Ursula von der Leyen - născută la Bruxelles, crescută lângă Bruxelles, la Tervuren, și educată la Scoala Europeană – se exprimă greu în limba franceză. 

Iar presa francofonă de la Bruxelles a remarcat că în ultimul an tendința alarmantă de îndepărtare a oricărei limbi în afara englezei din rutina UE a crescut din nou. 

Scrisoarea trimisă lui von der Leyen de Asociația Europeană a Ziariștilor, secția Franța, a fost trimisă după ce prezentarea noului plan de azil și imigrație al Comisiei Europene nu a avut nici măcar un rând în franceză. 

Problema publicării textelor referitoare la migrație a fost o problemă de logistică, se apără Comisia Europeană care precizează că toate celelalte versiuni lingvistice au fost disponibile în câteva ore...

Si de altfel, spune Comisia, serviciul purtătorilor de cuvânt pune accentul pe francofonie, limba franceză este criteriu de recrutare. 

Explicațiile Comisiei au căzut în gol întrucât niciunul din semnatarii scrisorii nu a cerut o reacție Comisiei, ceea ce ne face să ne întrebam cât se serios a fost demersul lor.

Reacția a fost provocată de RFI România care a intrat în dialog , în franceză, cu purtătoarea de cuvânt a Comisiei, românca Dana Spinant.

Si dacă unii românii sunt francofoni, acest lucru aproape că nu se mai poate spune despre bulgari, letoni sau polonezi – or țările sunt membre sau membre observatoare al Organizației Internationale a Francofoniei. 

La Bruxelles peste 80% din funcționării europeni vorbesc engleza, puțină germană și deloc franceza. 

Iată o parte a cauzei pentru care  franceza dispare treptat, dar alături de germană și de engleză, ea rămâne limba de lucru a instituțiilor europene.

Cât despre declasarea englezei, cei care-și doresc acest lucru se amăgesc. 

In urma Brexitului engleza rămâne una din limbile UE întrucât ea este a doua limbă oficială a Irlandei și limba națională a Maltei. 

In plus, în absența englezei, este iluzoriu să ne închipuim că pe culoarele de la Bruxelles un suedez și un bulgar s-ar înțelege în franceză și l-ar saluta în germană pe italianul care tocmai trecea pe lângă ei.