Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Cine a fost Willy Brandt și de ce a primit Premiul Nobel pentru Pace

willy_brandt.jpg

Willy Brandt, cancelar al Germaniei în perioada 1969-1974
Image source: 
berlinerkolleg.com

În data de 8 octombrie 1992, se stingea din viață unul dintre cei mai importanți lideri social-democrați germani. Willy Brandt s-a numărat printre cei care și-au riscat viața pentru a i se opune lui Adolf Hitler. El a fost unul dintre germanii care au denunțat de la bun început ororile nazismului și, totodată, unul dintre susținătorii consolidării social-democrației în detrimentul comunismului. 

Willy Brandt a primit Premiul Nobel pentru Pace în 1971, ca o recunoaștere a eforturilor sale de a promova destinderea în relațiile dintre Occident și țările din lagărul socialist.

S-a născut în anul 1913. Nu și-a întâlnit niciodată tatăl biologic și a fost crescut de bunicul său vitreg, Ludwig Frahm, care era unul dintre adepții Partidului Social-Democrat. Willy Brandt a îmbrățișat opiniile politice ale bunicului său vitreg, pe care îl numea ”tată”.

În anul 1930, Willy Brandt s-a alăturat Partidului Social-Democrat, dar mai apoi a decis să activeze într-o dizidență desprinsă din el, Partidul Socialist Muncitoresc. În anul 1933, după venirea la putere a naziștilor, Willy Brandt a fugit în Norvegia, unde a continuat să activeze în plan politic, a început studii universitare pe care nu a reușit, însă, să le finalizeze și a început să publice în ziare democratice norvegiene.

În 1936, a revenit în Germania sub o identitate falsă, cea a unui prieten norvegian, Gunnar Gaasland. Acest norvegian a încheiat o căsătorie de conveniență cu partenera de viață a lui Willy Brandt, care a reușit, astfel, să evite deportarea într-un lagăr de concentrare.

În anul 1937, Willy Brandt a plecat în Spania, în calitate de jurnalist, pentru a relata despre Războiul Civil. Simpatiile sale se îndreptau spre republicanii de stânga, care erau atacați deopotrivă de Falanga generalului Franco și de comuniștii care doreau să controleze mișcările socialiste și social-democrate din Spania.

În 1938, Willy Brandt a pierdut cetățenia germană, revocată de naziști. În 1940, când naziștii au atacat Norvegia, el a luptat în armata norvegiană. A fost luat prizonier, însă naziștii nu au reușit să îi afle adevărata identitate. A reușit să evadeze în Suedia, care rămăsese neutră.

În august 1940, ambasadorul norvegian din Suedia i-a acordat cetățenia norvegiană. În Suedia, Willy Brandt a devenit fondatorul unei agenții de presă ale cărei articole erau publicate de peste 70 de ziare.

În 1946, a revenit în Germania, ca reprezentant al guvernului norvegian, iar în 1948 a reprimit cetățenia germană și a reînceput să activeze în Partidul Social-Democrat. A fost ales în mai multe funcții, atât în Parlamentul federal, cât și în parlamentul local al Berlinului de Vest.

A devenit primar al Berlinului de Vest chiar în perioada în care comuniștii au construit infamul zid care a separat capitala germană.

În 1969, a devenit cancelar al Germaniei, funcție în care a rămas până în 1974.

Willy Brandt a promovat o politică de destindere față de statele din lagărul socialist, fără a renunța la valorile sale democratice, iar pentru acest lucru a primit, în 1971, Premiul Nobel pentru Pace.

 

Rămâneţi alături de noi la Pagina de istorie pentru a afla poveşti din trecut, dar şi pentru că presa de azi este ciorna istoriei de mâine.

Ascultați rubrica ”Pagina de istorie” în fiecare zi, de luni până vineri, dimineața de la 8.30 și de la 9.55 și după amiaza de la 17.20, numai la RFI România

Toate edițiile rubricii Pagina de Istorie: http://www.rfi.ro/tag/pagina-de-istorie

 

Pagina de istorie din 8 octombrie 2020