Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Ziua în care Transilvania și-a recâștigat autonomia

franz_josef.jpg

Împăratul Franz Josef în 1903
Sursa imaginii: 
Biblioteca Congresului SUA / via wikipedia.org

În data de 20 octombrie 1860, Transilvania redevenea stat autonom în cadrul Imperiului Austriac. Împăratul Franz Jozef promulga Diploma din Octombrie, un document cu valoare constituțională, care punea capăt regimului neoabsolutist instaurat după Revoluția din 1848 - 1849. 

Statul transilvănean s-a bucurat de o largă autonomie, atât în Evul Mediu, cât și în perioada în care s-a aflat, în calitate de principat, sub suzeranitate otomană. Din secolul al XVIII-lea, Transilvania a fost reorganizată sub forma unui Mare Principat.

Era o monarhie constituțională, în care împăratul austriac, ce domnea în Transilvania în calitate de mare principe, era asistat de Dieta Transilvania, în care erau reprezentați nobilii, sașii și secuii.

Austriecii au încercat să reformeze pas cu pas acest sistem, pentru a-l face mai reprezentativ, pe de o parte, și pentru a slăbi puterea nobilimii maghiare, pe de altă parte.

Astfel, au fost ridicați în rândurile nobilimii reprezentanți ai românilor, precum episcopul Ioan Inocențiu Micu Klein, care a primit titlul de baron, sau ai armenilor.

În secolul al XIX-lea, era clar că sistemul administrativ devenise învechit.

Maghiarii doreau să unească Transilvania cu Regatul Ungariei din cadrul Imperiului Habsburgic și apoi să lupte pentru independență.

Românii, pe de altă parte, doreau să unească toate teritoriile majoritar românești din cadrul Imperiului, adică Transilvania, Maramureșul, Crișana, Banatul și Bucovina.

Unii dintre liderii românilor ardeleni doreau chiar și unirea, sub coroana habsburgică, și a Valahiei și Moldovei și formarea unui regat al Daciei.

Austriecilor le convenea un imperiu fragmentat, în care trăia un adevărat mozaic etnic, unde era ușor de aplicat dictonul Divide et impera, adică dezbină și stăpânește.

Prima dată, autonomia Transilvaniei a fost pusă în discuție în timpul Revoluției de la 1848, când Dieta Transilvaniei, dominată de maghiari, reunită la Cluj, a proclamat Unirea cu Ungaria.

Românii, adunați la Blaj, au protestat împotriva acestei decizii.

De aceea, în timpul Revoluției, maghiarii și românii au luptat în tabere diferite.

După înfrângerea Revoluției maghiare, austriecii au instituit un regim de mână forte, neoabsolutist, un soi de dictatură militară, care i-a îndârjit pe maghiarii înfrânți și care i-a dezamăgit pe românii care luptaseră de partea Habsburgilor și care se așteptau la recunoștință.

Regimul neoabsolutist s-a sfârșit abia în 20 octombrie 1860, atunci când împăratul Franz Jozef a încercat să ofere Imperiului un regim constituțional liberal. Pentru români, noul regim a însemnat un progres semnificativ.

Dieta de la Sibiu a recunoscut națiunea română, care a obținut, pentru prima oară în istorie, o majoritate relativă în Parlamentul Marelui Principat și a putut să își sporească numărul reprezentanților din Parlamentul federal, Reichsrat.

Însă acest regim a durat abia șapte ani. În 1867, împăratul a decis reorganizarea imperiului și formarea Austro-Ungariei, regim care a însemnat dispariția autonomiei Transilvaniei.

 

Rămâneţi alături de noi la Pagina de istorie pentru a afla poveşti din trecut, dar şi pentru că presa de azi este ciorna istoriei de mâine.

Ascultați rubrica ”Pagina de istorie” în fiecare zi, de luni până vineri, dimineața de la 8.30 și de la 9.55 și după amiaza de la 17.20, numai la RFI România

Toate edițiile rubricii Pagina de Istorie: http://www.rfi.ro/tag/pagina-de-istorie

 
Pagina de istorie din 20 octombrie 2020