Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Acord de pace în Nagorno Karabah, cu medierea Rusiei. Cât va dura?

karabah.jpg

Acord de pace în Nagorno Karabah, cu medierea Rusiei. Cât va dura?
Acord de pace în Nagorno Karabah, cu medierea Rusiei. Cât va dura?

 După 44 de zile de conflict armat, Armenia și enclava armeană separatistă a Karabahului de Munte pare să fi pierdut războiul cu Azerbaidjanul. Un acord de pace, oarecum neașteptat, a fost semnat luni noaptea de cele două părți cu intermedierea Rusiei. Cea din urmă a obținut de pe poziția de mediator dreptul de a trimite în Karabah 2000 de soldați cu statut de trupe pentru menținerea păcii ce vor servi drept garant pentru implementarea acordului semnat ieri noaptea.  Acordul are efect imediat și a început déjà a fi implementat.

Negocierile pentru încetarea focului se purtau de mai multe săptămâni, însă de fiecare dată niciun armistițiu nu a fost respectat. În paralel, forțele armate azere au continuat ofensiva, iar în ultimele zile a fost anunțată ocuparea orașului Șușa, aflat la numai 11 km distanță de capitala regiunii separatiste, cu semnificație strategică pentru controlul accesului în Karabah dinspre Armenia. Odată pierdut acest punct strategic, forțele armene au pierdut complet orice capacitatea de inițiativă în acest conflict, și drept rezultat negocierile care se purtau în culise au luat o nouă întorsătură, net favorabilă unui acord dictat în mare parte de succesele militare ale Azerbaidjanului din ultimele săptămâni.

Ce au obținut cele trei părți ale acordului, adică Armenia, Azerbaidjanul și, desigur, Rusia de pe poziția de mediator ?

Azerbaidjanul, este de departe învingător în acest conflict, care durează iata de peste 30 de ani. Baku obține eliberarea în etape, până la 1 decembrie, a teritoriilor azere din afara Karabahului, ocupate de forțele armene încă din 1994. De asemenea, Azerbaidjanul va menține controlul asupra teritoriilor autonomiei Karabahului obținut până la semnarea acordului de pace. Cu alte cuvinte, Karabahul pierde controlul nu numai asupra zonei tampon din jurul său, dar și a aproximativ 40% din teritoriul autonomiei propriu-zise. Karabahul pierde poate cel important punct strategic al regiunii, orașul Șușa care este cheia accesului atât spre capitala regiunii, cât și accesul la coridorul Lacin care leagă Karabahul de Armenia. Azerbaidjanul obține în mod logic și posibilitatea de a permite repopularea acestor teritorii de către cei peste 600.000 de deplasați intern ce și-au pierdut casele drept rezultat al conflictului de la începutul anilor 1990. De cealaltă parte, nu este clar ce soartă îi așteaptă pe cei 150.000 de etnici armeni din Karabah, securitatea cărora va fi garantată teoretic doar de prezența trupelor rusești de menținere a păcii. Un nou exod armean din regiune nu poate fi exclus.

Rusia, obține cel puțin trei mari avantaje de pe urma acestui acord de pace. Primul este mărirea contingentului său militar din Caucazul de Sud, în particular în Armenia și, iată, de jure și pe teritoriul Azerbaidjanului. Până în prezent Rusia staționa în Armenia, 5000 de soldați la bazele militare din Gyumri la granița Armeniei cu Turcia, și baza aviatică de la Erebuni, lângă Erevan. Începând cu astăzi Rusia mai adaugă un contingent de 1960 de soldați (inclusiv 90 de transportoare blindate și 380 de vehicole speciale pentru transport militar), care vor fi concentrați în coridorul Lacin, un coridor cu lățime de 5 km ce face legatura între Armenia și Karabahul de Munte. Conform acordului, prezența acestor trupe va dura 5 ani cu posibilitatea prelungirii acestei prezențe cu încă 5 ani.

Al doilea mare avantaj obținut de Rusia este absența Turciei din acordul semnat noaptea trecută. Turcia a avut un rol major în pregătirea și dotarea militară a armatei azere, precum și asigurarea din punct de vedere militar al unor sectoare din spațiului aerian al Azerbaidjanului pe timpul conflictului. Aceasta și-ar fi dorit o împărțire cu Rusia, ca între egali, a garantării acordului cu trupe în teren. Turcia, spre marea dezamăgire a lui Recep Tayip Erdogan, nu obține practic nimic, cu excepția prezenței câtorva zeci de observatori militari în regiune.

Al treilea avantaj al Rusiei, ține și el de infrastructura strategică a azestei zone. Armenia urmează să permită construcția unei magistrale de transport ce va trece prin teritoriul suveran al Armeniei și va face legătura între Azerbaidjan și exclava Nahicevan, situată între Armenia și Turcia. Această magistrală va fi controlată de serviciul de frontieră al FSB, adică serviciile secrete ale Rusiei. Așadar, prezența militară și de securitate a Rusiei se va accentua și mai mult pe viitor.

Există consecințe structurale și în Erevan, acolo unde Nikol Pașinian, prim-ministrul pe care l-a dat Revoluția de Catifea din 2018, este pe cale să piardă puterea, exclusiv ca urmare a înfrângerii forțelor armene în conflictul din Karabah. Mai multe partide parlamentare, inclusiv mulți suținători din mișcarea politică ce îl susține, i-au cerut vehement demisia pentru gestionarea deplorabilă a conflictului din Karabah. Moscova, care se știe că nu este încântată de agenda reformistă și por-Europeană a lui Pașinian, va fi, iată, câștigătoare și la acest capitol, fiindcă așa-numitul clan politic din Karabah, pro-rus, așa cum s-a putut lesne obesrva în ultimele decenii, cu siguranță se vede revendicat și restabilit iarăși în conducerea guvernului armean, după așteptata demisie a lui Nikol Pașinian.