Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Jilava noiembrie 1940: Răzbunarea sângeroasă a Mișcării Legionare

masacru_jilava.jpg

Reconstituirea masacrului de la Jilava din 26 - 27 noiembrie 1940
Unul dintre făptuitorii masacrului de la Jilava, Octavian Marcu, la reconstituirea din cadrul anchetei penale din 1941
Image source: 
Wikipedia

Zilele de 26 și 27 noiembrie 1940 au constituit debutul răfuielii sângeroase pe care Mișcarea Legionară a declanșat împotriva unor membri ai fostul regim al regelui Carol al II-lea, acuzați de asasinate împotriva legionarilor în perioada 1938 – 1940. A fost debutul rupturii dintre generalul Ion Antonescu și liderul Mișcării Legionare, Horia Sima.

Masacrul legionar de la închisoarea Jilava executat de legionari acum 80 de ani se înscrie în acțiunile de răzbunare ale mișcării conduse de Horia Sima, asociată vremelnic la putere cu Antonescu în cadrul statului național-legionar, instaurat la 6 septembrie 1940, după abdicarea lui Carol al II-lea.

În cazul masacrelor de la Jilava țintele au fost cei pe care Mișcarea Legionară i-a denumit asasini sau colaboraționiști ai vechiului regim care au luat măsuri pentru exterminarea în timpul regimului carlist”, explică istoricul Mariu Cazan de la Institutul Național pentru Studierea Holocaustului “Elie Wiesel”.

La Jilava au fost uciși 64 de foști demnitari considerați făptași ai uciderii pe 30 noiembrie 1938 la Tâncăbești a liderului de atunci al Mișcării Legionare, Corneliu Zelea Codreanu, a celor trei asasini al prim-ministru I.G. Duca din 1933 (Nicadorii) și cei zece asasini ai disidentului legionar Mihail Stelescu din 1936 (Decemvirii)”, adaugă Marius Cazan.

Acești demnitari erau anchetați în stare de arest pentru uciderea extra-judiciară a unui număr de aproape 300 de legionari în precedenții doi ani.

Foști militari și politicieni uciși

Cu excepția lui Victor Iamandi, fost ministru al justiției, toți ceilalți erau membri ai structurilor de forță ale regimului carlist, cele mai cunoscute nume fiind cele ale fostului prim ministru, generalul Gheorghe Argeșanu, fostul șef al Serviciului Secret de informații, Mihail Moruzov, fostul prefect al Poliției Capitalei, generalul Gabriel (Gavrilă) Marinescu, sau al fostului comandant al Jandarmeriei, generalul Ioan Bengliu.

Cadavrul lui Nicolae Iorga
Nicolae Iorga a fost luat de legionari de la vila sa din Sinaia și executat în pădurea Strejnicul
Image source: 
Wikipedia

Aici a intervenit diferența de obiective politice între Antonescu și Mișcarea Legionară, condusă de Horia Sima.

Generalul Antonescu era adeptul unei acțiuni pe cale legală și ar fi vrut ca aceștia să treacă printr-un proces și o eventuală condamnare, iar tribunalul militar se ocupa de cercetarea acestor foști demnitari, dar liderii Mișcării Legionare erau nemulțumiți de ritmul în care aveau loc aceste cercetări și într-un context sensibil, munca de deshumare, tot de la Jilava, a rămășițelor lui Corneliu Zelea Codreanu, de la a cărui ucidere urmau să se împlinească peste câteva zile doi ani” spune Marius Cazan.

Istoricul spune că există două variante în legătură cu asasinatele de la Jilava, prima vorbește despre o reacție necontrolată de indignare din partea legionarilor care lucrau la deshumare, alta afirmă că legionarii au acționat în grabă pentru că aflaseră că demnitarii ar fi urmat să fie transferați la o altă închisoare care nu se afla sub controlul Mișcării, dat fiind că tabăra Antonescu se temea pentru siguranța acestor deținuți.

Tot pe 27 noiembrie au fost ridicați de la domiciliul lor și asasinați fostul prim ministru și mare istoric, Nicolae Iorga, și fostul ministru, economistul Virgil Madgearu, în timp ce foști politicieni de frunte ca prim miniștrii Gheorghe Tătărescu și Ion Gigurtu sau foști miniștri precum Constantin Argetoianu sau Mihail Ghelmegheanu au scăpat de la execuție datorită intervenției sub-secretarului de stat din ministerul de interne, locotenent colonel Alexandru Rioșanu.

Legionarii îl considerau direct responsabil pe Nicolae Iorga pentru moartea lui Codreanu, din cauza plângerii penale pe care istoricul o făcuse în urma unui schimb epistolar cu liderul legionar și care a dus la condamnarea la închisoare în 1938 a acestuia, Codreanu fiind apoi executat extrajudiciar pe 30 noiembrie în acel an.

Masacrul de la Jilava a fost coordonat de prefectul Poliției Capitalei, Ștefan Zăvoianu, un apropiat colaborator al lui Horia Sima, ceea ce aruncă îndoiala asupra afirmației liderului Mișcării legionare, care era și vice-președinte al Consiliului de Miniștri, că nu ar fi știut dinainte de intenția legionarilor.

Ruptura Antonescu – Mișcarea Legionară

Urmările politice ale masacrului de la Jilava au fost imediate și au adâncit diferențele dintre Antonescu și Mișcarea Legionară.

Ion Antonescu cu Horia Sima
Ion Antonescu și Horia Sima au devenit din aliați politici inamici de moarte
Image source: 
Wikipedia

Atunci a devenit că această coabitare nu va dura prea mult. Cele două tabere aveau viziuni diferite asupra modului de acțiune împotriva dușmanilor din interior, împotriva minorității evreiești.

Antonescu era adeptul excluderii treptate a evreilor din viața socială, cu elemente ce țin de natura sistemului legal, în timp ce Mișcarea Legionară era adepta unei acțiuni în forță. Au fost foarte multe acțiuni îndreptate împotriva evreilor pe durata Statului Național Legionar, acțiuni care depășeau cadrul legal. explică Marius Cazan.

Antonescu a desființat imediat poliția legionară -  o structură paramilitară de inspirație nazistă de tip SA sau SS - și i-a integrat pe legionari în poliția statului pe parcursul lunii decembrie 1940.

Era însă prea târziu și la mai puțin de două luni lupta pentru putere între cele două tabere avea să culmineze în rebeliunea legionară din 21 – 24 ianuarie 1941 din care Antonescu a ieșit victorios și în vara acelui an i-a tras la răspundere pe făptașii masacrului de la Jilava.

Făptașii de la Jilava au fost activi și în timpul rebeliunii și al pogromului antisemit de la București și fie au plecat cu grupul condus de Horia Sima în Germania, fie au sfârșit în închisoare.

Coordonatorul masacrului de la Jilava, Ștefan Zăvoianu, a fost judecat în iunie 1941 împreună cu alți legionari implicați atât în masacru cât și în rebeliune, condamnat și executat la sfârșitul lui iunie 1941 împreună cu alți cinci legionari, ironic, la Jilava, acolo unde avea să sfârșească executat după doar trei ani și Antonescu.

Executantul șef al asasinatelor de la Jilava, pe nume Boian, a fugit din țară în Iugoslavia de unde se întoarce din 1943, este închis, apoi i se pierde urma și îl regăsim sub regimul comunist recrutat de Securitate care l-a infiltrat într-un grup de partizani în munți, unde a fost descoperit și asasinat de Ion Gavrilă Ogoranu, un faimos legionar, care a reușit să se ascundă de comuniști până în 1976”, explică Marius Cazan.

 
Ascultați interviul acordat de Marius CAZAN lui Petru CLEJ