Brexit: un acord fragil dar drepturile cetățenilor sunt garantate

Negociatorii europeni și cei britanici s-au asigurat că drepturile cetățenilor UE și cele ale britanicilor nu vor fi niciodată prejudiciate. 

Surse europene afirmă că în orice moment negociatorii UE pot amenința sau chiar constrânge Londra pe un numar de dosare, dar că „cetățenii” nu vor intra niciodată în discuție în acest fel. 

Capitolul „cetățenilor” este complet îngrădit, el are un statut special în Acordul de Retragere și nu va putea fi niciodată redeschis sau ignorat. 

De altfel, acest subiect a fost primul negociat între cele două părți și el constituie baza Acordului de Retragere care a intrat în vigoare la începutul anului. 

Europenii stabiliți în Regatul Unit și britanicii care trăiesc în UE au mai departe drept de ședere și de muncă. Mai mult, drepturile lor sunt extinse familiilor prezente și viitoare – prin familie înțelegând-se părinții, soții, soțiile, copiii dar și „persoane semnificative” ca și copii rezultați din „relații semnificative”. 

Care sunt condițiile stipulate în Acordul de Retragere? 

Cetățenii UE din Regatul Unit pot cere, pâna la 30 iunie 2021, statutul de pre-reședință (pre settled status) dacă s-au aflat pe teritoriul britanic înainte de 31 decembrie 2020. După cinci ani de la obținerea acestuia și dacă nu au părăsit Regatul Unit mai mult de șase luni în cadrul a doisprezece luni, ei pot obține reședința pe teritoriu britanic. 

Cetățenii britanici din UE au un statut similar. Dacă se află deja acum într-unul din statele membre, ei pot cere cartea permanentă de ședere pâna la 31 decembrie 2020. 

Problema, de parte britanică, este aplicarea acestui acord. 

Luând cazul concret al studenților europeni în universitățile britanice, Londra anunțat în vara trecută că din septembrie 2021 ei își pierd teoretic statutul de studenți UE (ce plătesc taxe egale cu ale britanicilor) și sunt asimilați studenților internaționali. 

Acordul de Retragere stipulează însă că taxele  „preferințiale” se vor păstra pentru europeni. Astfel, orice student provenind din UE nu trebuie să plătească pentru un an universitar mai mult de 9250 de lire sterline nici după septembrie 2021. 

Totuși, unele universități - printre care și Oxbridge - asimilează studenții UE cu cei internaționali care plătesc taxe aproape duble și chiar triple, în funcție de statutul scolii.

Cazul a fost adus în atenția delegației UE la Londra care a avut recent o întâlnire pe această temă cu Ministerul britanic al Educației.

Surse UE precizează că cetățenii își pot reclama dreptul în discutie cu universitățile și, ca ultim recurs, pot da în judecată instituțiile de învățământ fie la Curtea Europeană de Justiție, fie în Regatul Unit.