Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


UE-Rusia: diplomația europeană revine complet în curtea statelor membre

20210209_160019.jpg

Borrell PE
„Rusia încearcă să ne dezbine, nu trebuie să ratăm această capcană”, spune Josep Borrell confundând în engleză termenii („fail” versus „fall”)
Image source: 
RFI/Mihaela Gherghisan

Eșecul vizitei la Moscova a Înaltului Reprezentant al UE, Josep Borrell, a readus diplomația unită europeană la situația dinainte de 2010 când ea încă nu exista. Polonia a luat inițiativa de a se ocupa de cazul Navalnîi, sancțiuni ar putea urma în 22 februarie. Voci din Parlamentul European cer demisia lui Borrell, dar el este susținut încă de alte interese politice. 

Josep Borrell a declarat Parlamentului European în 9 februarie că Aleksei Navalnîi a fost în centrul discuțiilor cu autoritățile de la Moscova saptamâna trecută. „Doream un dialog constructiv, a spus Borrell, dar ei nu erau interesați”. 

Rusia nu întruneste așteptările unei democrații moderne”, a adăugat el – o critică tardivă pe care mulți deputați europeni o consideră inutilă din moment ce nu a fost făcută publică în timpul vizitei. 

„Rusia încearcă să ne dezbine, nu trebuie să ratăm această capcană”, a adăugat Borrell confundând în engleză termenii („fail” versus „fall”)

Dar oricum Josep Borrell era complet discreditat în fața opiniei publice europene încă de saptamâna trecută când a încasat impasibil toate criticile făcute public de Serghei Lavrov la adresa UE. 

In acest fel lucrurile sunt clare: diplomația europeană unită este un eșec. Tratatul de la Lisabona a creat un Serviciu European de Acțiune Externă și a confirmat rolul unui Înalt Reprezentant. 

Dar diplomația europeană a fost și rămâne un mozaic de interese naționale adesea divergente. In UE, nu toate statele membre pot avea aceeași viziune asupra Rusiei, a Turciei, a Siriei sau a SUA. 

Înaltul Reprezentant, mai ales dacă nu are carismă - cum a fost pâna acum cazul lui Catherine Ashton, al lui Josep Borrell și chiar al Fredericăi Mogherini - nu este uneori decât o marionetă. 

Iar Polonia a preluat cârma în această situație creată de Borrell care nu a reușit (oficial nu a vrut) să-l viziteze pe Aleksei Navalnîi în închisoare. S-a zis că Borrell că a discutat totuși cu echipa lui Navalnîi, fără a se detalia care a fost rezultatul discuției. 

O video conferință organizată în 8 februarie la Bruxelles de Reprezentanta Permanentă a Poloniei la UE a reușit să afle de la colaboratorii lui Navalnîi că aceștia cer sancțiuni împotriva Rusiei și susținere pentru societatea civilă. 

La videoconferință au participat ambasadorii la UE ai statelor membre, dar și diplomați americani, britanici, canadieni și elvețieni. Privind cazul Navalnîi, Polonia a creat astfel o unitate mai largă, dincolo de granițele UE. 

Decizia privind sancțiunile împotriva Rusiei ar putea fi luată de miniștrii europeni de externe în 22 februarie. Borrell a anunțat că va face „propuneri concrete” în acest sens, „fără a întoarce spatele societății civile”.

Intre timp, multiple voci europene se ridică împotriva proiectului Nord Stream 2, susținut de Franța, Germania și Austria în ciuda faptului că acesta ar mari dependenta UE de aprovizionarea energetică externă – ceea ce contravine obiectivelor de moment ale europenilor.

Vocea UE în lume

Problema de fond care se pune este cea a competențelor care lipsesc din SEAE. Plecat la Moscova în ciuda unor apeluri europene împotriva vizitei, Borrell nu a fost deloc pregătit de funcționarii din  acest serviciu. 

Responsabilitatea revine deci „experților” care au împins lucrurile în direcția greșită. Constatarea eșecului acestui serviciu este tristă. El ar fi trebuit să fie soclul de neclintit al vocii europene în lume. 

Dar este la fel de adevărat că un serviciu de acțiune externă slab este ceea ce statele membre au dorit întrucât nicio capitală influentă nu a lăsat vreodată din mănă propria sa diplomație. 

Iar o scrisoare inițiată de eurodeputatul estonian Riho Terras (PPE) a fost semnată de 73 de deputați (din 701); ei cer demiterea lui Josep Borrell. 

Demersul este cel puțin ciudat întrucât numirea (și demiterea) Înaltului Reprezentant este un proces complex. El are o funcție hibridă, anume reprezintă în același timp statele membre (Consiliul de Ministrii europeni) și executivul european (este și comisar european). 

Cei 73 îi cer șefei executivului, Ursula von der Leyen, să-l demită pe Borrell. Dar el fiind de fapt numit de statele membre, cererea ar fi trebuit adresată președintelui UE - Charles Michel. 

In plus, Înaltul Reprezentant face parte dintr-un „trio” de interese politice și jocuri de putere” și a fost numit odată cu președintele UE și cel al Comisiei Europene. 

Algoritmul cere ca funcțiile să fie împărțite imperativ între un social-democrat, un liberal și un creștin democrat, reprezentând state mari sau fondatoare ale UE.  A scăpa de unul fără a scăpa de ceilalți ar perturba interese majore și este deci imposibil. 

In plus, problema nu este Borrell ca atare, iar oricine i-ar urma ar fi la fel de nepotrivit având în vedere că s-ar baza pe același serviciu ineficient și s-ar lovi de aceleași interese naționale divergente.