Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Nicolae Paulescu: Savant puțin cunoscut și ideolog al antisemitismului biologic

nicolae_paulescu.jpg

Nicolae Paulescu
Nicolae Paulescu nu era un savant prea cunoscut în epoca sa
Image source: 
Wikipedia

A fost Nicolae Paulescu un savant de renume mondial, care ar fi meritat Premiul Nobel, sau un profesor de medicină puțin cunoscut și un antisemit? Un profesor de medicină internă din Statele Unite, originar din România, încearcă să răspundă la această întrebare.

Începând de la sfârșitul anilor ’60 a fost readus în atenție numele lui Nicolae Paulescu (1869 – 1931), profesor de fiziologia la Facultatea de Medicină din București, fiind promovat de regimul comunist din România drept descoperitor al insulinei și mare nedreptățit pentru că nu i-ar fi fost acordat Premiul Nobel pentru această descoperire.

Profesorul Peter Manu de la New York, care a scris pe larg despre Paulescu, este de părere că Paulescu nu era o personalitate majoră nici măcar în medicina din România, unde nu a creat o școală în cei peste 25 de ani cât a fost profesor universitar.

Cât privește controversa privind acordarea premiului Nobel din 1923 aici lucrurile sunt destul de clare, spune Peter Manu.

Metoda Paulescu este identică cu aceea a lui Israel Kleiner, un biochimist de la Rockefeller Institution din New York care lucra la cercetări în același domeniu. Metoda Kleiner era cunoscută în Statele Unite din 1914, când a comunicat la New York experimentele lui, deci ideea că poți să scoți un extract din pancreas care să reducă nivelul glucozei din sânge era clar stabilită.

Kleiner a publicat un mic rezumat, așa cum se făcea la acea vreme, al cercetării fără să descrie metoda, dar a fost auzită de cei prezenți. Apoi, în 1919, Kleiner a descris metoda în detaliu în cea mai mare revistă din domeniu, Journal of Biological Chemistry.

În 1921 prin vară apare și articolul lui Paulescu într-o revistă din Belgia, precedat de două prezentări din același an la filiala română a Societății de biologie din Paris.

Îmi este imposibil să cred că Paulescu nu a știut despre articolul publicat cu doi ani înainte de Kleiner. Se putea spune că până în 1918 nu circulau reviste între SUA și Europa, dar după terminarea Primului Război Mondial nu se mai putea spune acest lucru.” spune Peter Manu. Paulescu a menționat articolul din 1919 al lui Kleiner numai într-un text din 1924.

Kleiner sau Paulescu?

Dar nici Kleiner și nici Paulescu nu au descoperit de fapt insulina, pentru că substanța izolată de ei nu era pură și nu putea fi folosită în practică, explică Peter Manu. În 1923 Premiul Nobel pentru medicină a fost atribuit lui Frederick Grant Banting și John James Rickard Macleod de la Universitatea Toronto. De ce?

Israel Kleiner
Biochimistul american Israel Kleiner a publicat un articol despre extragerea insulinei cu doi ani înaintea lui Paulescu

Banting s-a întâlnit in 1921 cu Kleiner și rafinează tehnica. Kleiner și Paulescu erau fiziologi și pentru ei era extrem de important să mențină experimentul în limitele fiziologiei. Ei știau că substanța din pancreas este transferată în sânge, deci trebuie să fie hidrosolubilă. Amândoi au extras substanța cu apă.

Banting s-a dus direct la Kleiner și i-a ieșit exact același lucru ca și lui Kleiner și Paulescu, dar acest extras nu putea fi folosit deoarece conținea o sumedenie de impurități. Aici a intervenit lovitura de geniu a lui Macleod, care a spus că substanța trebuie extrasă altfel.

Atunci Banting și Macleod l-au invitat la Toronto pe James Collip de la Universitatea Calgary care a purificat substanța folosind alcool și acetonă. S-a obținut în acest fel un preparat de insulină pură care a fost imediat administrată pentru uz clinic, la doar trei săptămâni după sosirea lui Collip la Toronto. După părerea mea Collip ar fi meritat Premiul Nobel la fel de mult ca și Banting și Macleod.” este de părere Peter Manu.

Premiul Nobel 1923

Premiul Nobel a fost atribuit în 1923 lui Banting și Macleod pentru descoperirea insulinei și în discursul său de acceptare de la Stockholm Banting l-a menționat și pe Paulescu, prima mențiune a numelui său în afara României în contextul descoperirii insulinei.  

Frederick Grant Banting și John James Rickard Macleod
Frederick Grant Banting și John James Rickard Macleod au luat Premiul Nobel în 1923 pentru descoperirea insulinei
Image source: 

Susținătorii lui Paulescu din România argumentează că acesta a fost privat de Premiul Nobel nu din considerente științifice, ci din cauza scrierilor sale antisemite. Dar Peter Manu demontează această ipoteză.

“Pentru Premiul Nobel din 1923 au fost trimise vreo 180 de nominalizări, cele mai multe primindu-le Georges-Fernand Widal pentru o metodă de diagnosticare a febrei tifoide. Banting și Macleod au fost nominalizați în total de patru persoane. Cei care i-au nominalizat pe Banting si Macleod lucrau în Cleveland, Boston si Copenhaga și habar nu aveau cine era Paulescu și nici nu aveau cum să știe.

Premiul Nobel din 1923 a fost acordat pe merit, iar descoperirea insulinei era un eveniment epocal în medicină, era clar cine o să câștige.” spune Peter Manu.

Politician antisemit

“Lucrările antisemite ale lui Paulescu nu erau cunoscute în străinătate, ele nefiind traduse din limba română. Lucrările dinaintea perioadei sale fascisto-legionare care începe în 1923 când devine vice-președinte al Ligii Apărării Naționale Creștine (LANC), partid înființat de principalul teoretician al antisemitismului din România, AC Cuza, erau niște însăilări de bibliotecă.


A.C. Cuza (stânga) și Nicolae Paulescu
A.C. Cuza (stânga) și Nicolae Paulescu - au fondat în 1923 Liga Apărării Național Creștine, împreună cu Corneliu Zelea Codreanu
Image source: 
Wikipedia

Paulescu nu era un intelectual public antisemit ca Nicolae Iorga (în perioada de dinainte de primul război mondial) sau ca prietenul său AC Cuza. El nu avea vizibilitate socială, se ducea la bibliotecă și lucra cu cărți care fuseseră publicate în Franța (unde-și făcuse studiile de medicină) ca de pildă La France Juive de Edouard Drumont. El nu avea nicio idee despre Talmud, el era băgat în chestiuni ca alcoolul vândut de birtașii evrei țăranilor din Moldova sau înscenările legate de închipuite ucideri rituale din Basarabia .” explică Peter Manu.

Această nu l-a împiedicat însă pe Paulescu să câștige admirația studenților antisemiți și texte din broșurile sale sunt citate de organizatorul LANC și ulterior fondator al Mișcării legionare, Corneliu Zelea Codreanu în opera sa de căpătâi, Pentru Legionari.

Antisemitism biologic

Broșurile antisemite ale lui Paulescu (Degenerarea rasei jidănești, Spitalul, Coranul, Talmudul, Cahalul și Francmasoneria, Desfrâul jidanilor) erau tipărite pe banii lui și distribuite direct. Limbajul folosit în aceste lucrări este unul care poate fi întâlnit în discursul nazist al anilor ’30.

Cartea lui Nicolae Paulescu
Paulescu a publicat broșuri de un antisemitism virulent

Aceste lucrări sunt publicate și puse pe piață ca lucrări științifice, el există din perspectiva acestor broșuri ca profesor de medicină și fiziologie. Aici este pericolul, el nu separă știința de ideologie în niciun moment.

Argumentele lui sunt pseudo-științifice, adică el folosește termeni științifici, anumite referințe bibliografice din alți fiziologi, de pildă Cesare Lombroso. Paulescu încearcă să creeze un schelet științific pentru lucruri care nu puteau fi acceptate și nu erau acceptate nici măcar în acea epocă.

El poate fi descris drept promotor al rasismului antisemit racial antisemitism”), care a devenit o parte copleșitoare a nazismului. Paulescu vrea ca evreii să fie eliminați, îi vede ca paraziți, păduchi, limbajul folosit în Germania după ascensiunea lui Hitler. Din acest punct de vedere Paulescu poate fi văzut ca un precursor” consideră Peter Manu, care afirmă că radicalismul antisemit a fost o constantă la Paulescu.

Paulescu a început cu antisemitism foarte direct, foarte vulgar pe care după aceea l-a rafinat doar foarte puțin. El începe în anii ’20 cu această atitudine foarte dură – evreii sunt răi, evreii sunt de vină, evreii trebuie eliminați – o poziție pe care a păstrat-o până la sfârșitul vieții”, spune Peter Manu.

Reactualizarea lui Paulescu

Reabilitarea sau reactualizarea lui Paulescu, începută de regimul național-comunist al lui Nicolae Ceaușescu a continuat după 1989 în condițiile democrației. În 2018 a fost una dintre figurile de mari români menționate de guvernul Dăncilă cu prilejul centenarului Unirii.

Statuia lui Nicolae Paulescu
Statuia lui Nicolae Paulescu, descris ca descoperitorul insulinei, este amplasată în apropierea Facultății de medicină București
Image source: 
Petru Clej

“Când am scris această monografie am fost în România în martie 2010 unde m-am întâlnit cu principalul promotor al lui Paulescu, academicianul Constantin Ionescu-Târgoviște, un om remarcabil, deosebit de inteligent si curios, pe care il admirasem mult înainte de a pleca din România in 1976.

Și la acea întâlnire i-am spus: dacă vreți să-l promovați pe Paulescu, trebuie să vorbiți despre  antisemitismul lui, altfel veți fi întotdeauna vulnerabili. Acad. Ionescu-Târgoviște mi-a replicat: nu mă interesează politica lui Paulescu, mă interesează numai activitatea lui științifică. Nu i-am citit niciodată textele antisemite, mi-a mărturisit Ionescu-Târgoviște, și nu mă pronunț, nu fac niciun comentariu în legătură cu asta. Din păcate aceeași atitudine a avut și acad. Nicolae Cajal (1919 – 2004), cel mai important și proeminent evreu din România, care a spus într-un interviu că aportul științific al lui Paulescu și politica lui antisemită, pot și trebuie să fi separate.”, explică Peter Manu.

Astăzi, catedra de fiziologie a Facultății de medicină de la București poartă numele lui Nicolae Paulescu, Institutul clinic de diabet se numește tot Nicolae Paulescu, iar în apropierea Facultății de medicină se află o statuie a lui Nicolae Paulescu.

“De curând am căzut o fotografie a statuii, care fusese vandalizată și apoi a fost refăcută. În fața statuii erau doi oameni înaintați binișor în vârsta. Unul dintre ei era acad. Constantin Ionescu-Târgoviște, celălalt iar un alt academician român, amândoi, zâmbind foarte fericiți în fața statuii – idolul lor fusese curățat, renovat, reabilitat.

Acesta era mesajul transmis, or ăsta e un mesaj care după părerea mea ascunde adevărul. Eu am tot crezut că schimbarea României se va face prin recunoașterea adevărului, dar acesta pare a fi, din păcate, un lucru dificil in România și nu s-a întâmplat până acum de fapt.

Sunt foarte multe neadevăruri care încă domină structura psihologică a elitei academice din România, aici este tristețea mea, care nu are legătură cu Paulescu, care este un personaj abject despre care nu se poate spune în esență mare lucru. Faptul că România nu scapă de el mă întristează, nu cine a fost Paulescu”, conchide Peter Manu.

Peter Manu
Peter Manu este profesor la Facultatea de medicină a Universității Hofstra, New York
Image source: 

Dr Peter Manu este profesor la Universitatea Hofstra din statul New York. El este co-autor împreună cu istoricul Horia Bozdoghină al cărții Polemica Paulescu – știință, politică, memorie, Editura Curtea Veche, 2010

 
Ascultați interviul lui Peter MANU cu Petru CLEJ