”Am scăpat din Gulagul chinezesc” – mărturia unei femei uigure

Într-un interviu acordat agenției AFP autoarea volumului recent publicat în Franța povestește cum în 2016, după 10 ani pe care îi petrecuse în Franța, compania petrolieră pentru care lucrase în China i-a cerut să revină în țară pentru ”câteva formalități birocratice”.

Deși a avut unele suspiciuni, s-a decis până la urmă să meargă în China și să revină după două săptămâni. Nu s-a mai întors decât după 3 ani.

Citește și: China: Sute de mii de uiguri la muncă forțată pe plantațiile de bumbac (raport)

Imediat după sosirea pe aeroport pașaportul i-a fost confiscat și a fost închisă într-un așa numit centru de reedeucare, unde a trecut prin nenumărate experiențe traumatizante: legată cu lanțuri la picioare, sesiuni de îndoctrinare de câte 11 ore pe zi, interogatorii brutale, în care era pedepsită fizic pentru orice ”greșeală”, înfometare, apoi un pseudo-proces în care a primit o condamnare de 7 ani de detenție în acest adevărat lagăr.

Salvarea i-a venit de la fiica sa, Gulihumar, care, rămasă la Paris, a dezvăluit presei franceze cazul mamei sale și a făcut mai multe demersuri, inclusiv la Ministerul francez de externe. La un moment dat, fără nicio explicație, Haitiwaji a fost eliberată din lagăr și mutată într-un apartament obișnuit, dar tot sub supraveghere. Apoi, la fel de ”inexplicabil”, a fost eliberată și a putut reveni în Franța.

”Autoritățile chineze au greșit că m-au urmărit. Ne fac de fapt o favoare, acum uigurii sunt faimoși în toată lumea... Nu am făcut niciodată niciun fel de politică, nu am făcut nimic rău împotriva statului chinez și totuși m-au închis și m-au torturat. De ce? Doar pentru că sunt uigură... Nu vreau decât ca aceste lagăre să fie închise și cred că, cu ajutorul Occidentului, vom reuși”, spune ea.

Ambasada chineză din Franța a transmis că niciuna din afirmațiile femeii nu este adevărată și că aceste centre de reeducare ”nu există”.

Articolul integral aici